Doza de educaţie (DDE) – Astăzi, de Ziua Europeană Împotriva Obezității, e momentul perfect să ne oprim și să reflectăm asupra unui subiect care ne privește pe toți: ce punem pe farfurie și cum ajungem să mâncăm mai mult decât ar trebui. Viața e prea scurtă ca să mâncăm toată pizza, dar, în același timp, prea lungă pentru a o ignora complet!
Așadar, nu e vorba de a renunța la toate plăcerile culinare (înghețata rămâne mereu un aliat fidel!), ci despre a învăța să facem alegeri mai echilibrate. Căci, dacă tot iubim să mâncăm, de ce să nu o facem și într-un mod care să ne facă și bine?
Statisticile sunt destul de clare: aproape 25% dintre copiii din România sunt obezi, ceea ce înseamnă că un sfert din generația viitoare e deja pe o cale nesănătoasă. Și, din păcate, nici noi, adulții, nu stăm mult mai bine. Aproape 3 din 10 români sunt obezi. Asta ne arată că, deși „mâncarea e bucurie”, uneori, bucuria asta devine prea mare și chiar dăunează. Cu toții știm că alimentația are un impact direct asupra sănătății fizice, dar puțini știm că și psihologia joacă un rol important în obezitate.
De multe ori, obezitatea nu e doar o problemă de „mâncat prea mult”, ci poate fi legată de factori psihologici. Stresul, depresia, anxietatea sau chiar obiceiurile emoționale (când mâncăm ca să ne simțim mai bine) sunt cauze care duc la creșterea în greutate. Mâncarea devine, în acest caz, o modalitate de a face față disconfortului interior. Și, deși „comfort food” poate să-ți ofere o fărâmă de alinare pe moment, nu ajută la rezolvarea problemelor de fond. Așadar, dacă te simți copleșit de viață, nu lăsa frigiderul să fie locul tău de refugiu!
Și, în timp ce vorbim despre ce mâncăm, nu putem să uităm de mișcare. O plimbare prin parc sau o tură de bicicletă pot să fie soluția simplă pentru a ne menține activi și sănătoși. Nu trebuie să te transformi într-un maratonist, dar nu strică să-ți iei inima în dinți și să ieși la aer! Chiar și o plimbare de 10 minute poate să facă minuni.
În concluzie, găsirea unui echilibru este cheia. O pizza ocazională nu strică, dar să nu lăsăm pizza să fie „mâncarea zilei” în fiecare zi. Așa că, înarmați cu voință, educație și un strop de auto-compasiune, să învățăm să ne iubim corpul și să-l răsfățăm cu mâncare bună, dar cu măsură.
Cum spuneam… viața e prea scurtă pentru a mânca toată pizza, dar și prea lungă pentru a o ignora complet. În plus, cine spune că nu poți mânca o felie de pizza și să îți păstrezi și un zâmbet sănătos pe față?
prof. Maria Adriana Nichitean
