Doza de educaţie (DDE) – Nu sunt fan al nici unuia dintre cei doi prezidențiabili, dar trebuie să recunosc că apreciez mult decența, buna educație și echilibrul. Și chiar dacă de obicei nu-mi dau cu părerea legat de politică, pentru că îmi dau seama că de pe margine se vede și se înțelege extrem de puțin din rădăcinile adânci și încolăcite, de data aceasta aleg să ies din bula mea.

Și asta, pentru că eu cred că în dezbaterile electorale, nu se discută doar despre viitorul unei țări. Se discută și despre sănătatea unei societăți. Despre caracterul celor care ne reprezintă și, indirect, despre caracterul celor care îi aleg.

De data aceasta avem în față două voci. Două stiluri. Două idei despre ce înseamnă să fii lider.

Unul dintre candidați a ales să vorbească despre lucruri nepopulare. Despre sărăcie, violență domestică, nevoia de respect pentru profesori. Fără promisiuni bombastice. Fără giumbușlucuri verbale. A fost sobru, dar clar. A dus discuția în zona responsabilității, nu a aplauzelor. Și a ales să nu copieze stilul contracandidatului, deși diferența de voturi i-ar fi justificat, electoral vorbind, o doză de populism. Dar a rezistat tentației. Asta spune ceva.

Celălalt a mers pe retorică explozivă. Spontan, ironic, incisiv. Un performer bun, dar uneori iresponsabil. A livrat publicului fix ce voia să audă – nu ce avea nevoie să știe. A amestecat emoțiile cu teoriile conspirației și a prezentat certitudini acolo unde ar fi fost loc de nuanțe. Poate că a convins. Dar a și riscat: încrederea publică nu e o scenă, e o răspundere.

Iar noi, spectatorii deveniți alegători, ar trebui să ne întrebăm: votăm cu urechea sau cu mintea? Ne place cum sună sau ce spune? Ne lasă liniștiți discursul cuiva sau ne face să ne întrebăm: „Oare chiar e în stare să conducă o țară?”

Emoțiile sunt esențiale. Fără ele, suntem doar algoritmi buni la calcule. Dar fără discernământ, suntem ușor de sedus, de păcălit, de manipulat.

Poate că adevărata întrebare nu e cine câștigă, ci cine suntem noi când aplaudăm.

Și cât de bine înțelegem că democrația nu se face doar cu aplauze, ci și cu gândire critică, decență și o doză serioasă de educație emoțională.

prof. Maria Adriana Nichitean