Doza de educaţie (DDE) – Mai e puțin și începe maratonul. Nu, nu cel cu fluturași colorați și baloane de Ziua Copilului, ci acela al profesorilor care se pregătesc să-și depună dosarul pentru gradația de merit. Un spor de 25% la salariu, timp de 5 ani. Sună bine, nu?
Între 5 și 9 mai, secretariatele școlilor vor deveni locuri de pelerinaj educațional. Se vor depune dosare, se vor aduna diplome, se vor scoate la iveală cursuri, atestări, fișe de activitate, tot ce s-a strâns prin sertare din 2020 încoace. E sezonul dosarelor – când talentul de dascăl se mută, pentru o vreme, în abilități de arhivar.
Dar… apare întrebarea: chiar toți cei care aplică merită? Sau doar știu cum să facă un dosar impecabil, cu font Times New Roman, 12, spațiu 1.5 și… un teanc de diplome, unele mai „creativ” obținute decât altele?
Ministrul Educației, Daniel David spune că nu mai merge cu pus diplome „așa, de formă”. Acum, trebuie confirmate de conducerea școlii. Pare o soluție, dar adevărul e că… în sistemul nostru, unde improvizația e sport național, va fi greu să limitezi inventivitatea profesorilor motivați mai degrabă de „dosar” decât de elev.
Și totuși, să nu uităm ceva esențial: există mulți colegi care chiar merită cu vârf și îndesat această gradație. Oameni care pun suflet, timp, răbdare și care, între două lecții reușite și un consiliu interminabil, mai găsesc energia să organizeze ateliere, proiecte, tabere și concursuri – nu pentru puncte, ci pentru copii.
Onestitatea nu se pune la dosar, dar se simte. În privirea elevilor, în respectul colegilor, în liniștea cu care dormi noaptea.
Așa că, drag coleg: dacă simți că meriți, aplică. Fără rușine, dar și fără artificii. Și dacă nu e încă momentul tău, adună fapte, nu hârtii.
Pentru că în educație, meritul adevărat nu e despre dosare. Ci despre urmă – în ce rămâne după tine, în fiecare copil pe care l-ai atins cu mintea și cu inima.
prof. Maria Adriana Nichitean
