Doza de educaţie (DDE) – Pe 23 aprilie, îl sărbătorim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – unul dintre cei mai cunoscuți și cinstiți sfinți din calendarul ortodox. Chipul său, mereu înfățișat călare, biruind balaurul, e mai mult decât o imagine frumoasă. Este o lecție profundă despre lupta dintre bine și rău, pe care fiecare dintre noi o duce, în fiecare zi.
Despre viața Sfântului știm că a fost un tânăr soldat, cu o carieră promițătoare în armata romană, care n-a ezitat să își mărturisească public credința în Hristos, deși asta însemna condamnarea la moarte. A fost torturat, umilit, dar nu a cedat. A ales adevărul în locul fricii, credința în locul compromisului.
Dar poate că mai important decât ce a trăit el este ce alegem noi din povestea lui: ideea că în fiecare zi, fiecare dintre noi își înfruntă propriii „balaurii”.
În psihologie, vorbim des despre lupta interioară – acel conflict între partea noastră curajoasă și cea care se teme, între vocea care ne spune „mergi mai departe” și cea care ne întreabă „oare ești suficient?”. Balaurul nu este întotdeauna ceva rău din afară. De multe ori, trăiește chiar în noi: în rușinile noastre nespuse, în gândurile care ne sabotează, în durerile vechi pe care nu le-am îmbrățișat.
Sfinți neînfricați, precum Mucenicul Gheorghe, nu putem fi. Dar lupte ducem mereu, în lipsa perfecțiunii. Și chiar dacă nu sunt toate victorioase, important este să nu renunțăm. Să avem curajul de a ne înfrunta fricile, de a pune lumina peste umbre, de a alege ce e bine, chiar și atunci când drumul e greu.
Astăzi îi sărbătorim și pe toți cei care poartă numele Gheorghe, George, Georgiana și alte derivate. Să vă trăiți numele cu inimă senină!
Celorlalți, în loc de urare, o reamintire: fiecare om poartă în el o bătălie sau mai multe, tăcute. De cele mai multe ori, bătăliile cele mai grele nu se văd. Dar sunt cele care ne fac oameni. Curajul nu înseamnă să nu te temi, ci să alegi binele chiar și atunci când pare că nu e deloc la îndemână.
Și încă o reamintire… lumina iese victorioasă întotdeauna, dacă o lași să te locuiască.
prof. Maria Adriana Nichitean
