Chiar dacă știu, cât pot?

Doza de educaţie (DDE) – În perioada această, potrivit calendarului de înscriere în clasa pregătitoare 2025, părinții depun sau transmit online cererile-tip de înscriere în perioada 31 martie – 6 mai 2025. E etapa ce urmează celei în care copiii care vor avea 5 ani și 10 luni în septembrie au fost evaluați de specialiști, la cererea părinților grăbiți.

Am întrebat un astfel de părinte care este motivul pentru care își dorește ca cel mic să înceapă învățarea, umăr lângă umăr, cu copii care mai au puțin și împlinesc 7 ani? „Pentru că știe…” Știe o grămadă de lucruri despre cifre, litere, culori, animale și planete. Știe. Și nimeni nu contestă asta. Doar că mai este o întrebare la care părinții grăbiți nici nu-și pun problema să răspundă… Oare dacă știe, și poate? Și dacă poate, cât de bine poate?

Diferența de un an în această etapă de dezvoltare este uriașă. Un copil de 6 ani poate fi mult mai puțin pregătit emoțional și social pentru această schimbare, decât unul cu 12 luni mai mare. Și cel mai profund este resimțit acest decalaj de către cei mai sensibili, introvertiți sau cei care nu au avut suficient timp să socializeze și să se adapteze.

Diferența dintre copiii părinților grăbiți și ai celor mai îngăduitori cu copilăria este adâncită de faptul că în școala românească, timpul pare mereu grăbit. De parcă profesorii ar concura mai tot timpul la un maraton invizibil al cunoștințelor. Concentrarea este pe progresul rapid, cu uitarea importanței răgazului dat pentru a celebra și fixa ceea ce copiii reușesc să învețe. Iar acest ritm frenetic are un impact semnificativ, mai ales atunci când ne gândim la copiii de 6 ani.

Cei care ar putea să nu fie pregătiți să facă față unei așa presiuni. Este un contrast destul de mare între ceea ce ne dorim ca cei mici să învețe și ceea ce sunt, de fapt, capabili să învețe. Iar acest lucru se vede din ce în ce mai mult pe măsură ce copiii avansează în școală, iar cerințele devin din ce în ce mai complexe.

Deci… De ce–i grăbesc părinții pe cei mici? Pentru că cei mici știu, chiar dacă nu pot mereu. Mă gândeam însă că ar putea privi și spre opțiunea de a mai aștepta un an, luând în calcul că a învăța într-un ritm mai lent, dar stabil, este mai benefic decât să te grăbești spre următorul capitol, fără a înțelege cu adevărat ce ai învățat deja.

Iar în luarea deciziei, drag părinte, ține cont de atenția pe care ai acordat-o nevoilor copilului tău până acum și nu te lăsa dus de curentul „grabei” sistemului. Uneori, a aștepta poate însemna a oferi mai multă siguranță, o învățare mai profundă și un start cu succes în școlaritate.

prof. Maria Adriana Nichitean

Ascultă episodul
Pauză
Sorry, no results.
Please try another keyword

    Distribuie

    Din aceeși categorie

    Părintele Dan Damaschin, despre credință, fapte și oameni care schimbă vieți

    Colecta națională de Alimente – ce se întâmplă după încheierea campaniei

    Nimic nu e întâmplător

    Emisiuni sugerate

    Doza de Educație