Lumina se stinge ușor. Publicul se așază. Cortina se ridică, iar lunile de muncă dau roade. În câteva secunde, o poveste se naște și începe să prindă viață. Și totuși, în lumea grăbită în care trăim, unde internetul e la un click distanță, unde fiecare zi se măsoară în notificări și scroll infinit, cine mai are timp pentru teatru?
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului, ne aduce aminte că teatrul este un fenomen cultural universal, care nu doar ne învață, dar ne și provoacă să gândim. Dar pentru a trăi experiența asta specială sau a le-o mijloci copiilor, trebuie să ieșim din casă, eventual să închidem telefonul și să plătim și bilet.
Vă întrebați ce face teatrul atât de special într-o lume din ce în ce mai digitalizată? În primul rând, teatrul ne dă o lecție de umanitate. Este singura formă de artă creată exclusiv de oameni pentru oameni, un loc unde ne întâlnim cu esența noastră – cu gândurile, dorințele și fricile care ne definesc.
Și e despre educație de calitate. Teatrul ne învață să ne exprimăm, să înțelegem gândurile celor din jurul nostru și, nu în ultimul rând, să ne descoperim pe noi înșine. Câteodată, în mijlocul unei piese, nu simți doar că actorul e viu pe scenă, dar ai senzația că și tu ești, pentru o clipă, viu… într-un alt mod. Să mergi la teatru e ca și cum ai deschide o fereastră. Către trecut, uneori către viitor, către existențe visate și netrăite.
Și, poate, ar trebui să luăm în calcul și faptul că teatrul e și o fereastră spre creativitate, într-o societate care pune tot mai mult accent pe știință și tehnologie. Arta, fie că e teatru, fie că e altceva, ne vindecă. Ne aduce aminte de umanitatea noastră. Și ce poate fi mai frumos decât să vedem oameni care, în mijlocul unei lumi haotice, încă reușesc să spună povești? Povești care ne provoacă, ne pun pe gânduri și, uneori, ne fac să râdem cu lacrimi.
Așadar, data viitoare când vă întrebați „De ce să merg la teatru?”, gândiți-vă așa: în lumea plină de non-valoare, în care informația este doar un click distanță, teatrul rămâne singurul loc unde se întâmplă magie. Unde povestea nu vine cu un buton de pauză. Unde timpul se oprește pentru câteva momente și… o poveste adevărată se naște.
Voi cât de des mergeți la teatru?
prof. Maria Adriana Nichitean