Doza de educaţie (DDE) – Zilele trecute am revăzut un om drag, serios și pasionat de ceea ce face, care vremelnic este și printre cei care coordonează activitatea profesorilor pentru învățământ primar… adică a doamnelor învățătoare și a puținilor domni care aleg să pună în mână stiloul piticilor de 6 – 7 ani. Și, uite așa, am aflat că în unele școli se pare că nu s-a înțeles încă rolul clasei pregătitoare.
În loc să fie locul și timpul unde copiii învață să socializeze, să coopereze și să respecte reguli simple, în clasa pregătitoare se dau teme. Da, teme!
Este ca și cum ai cere unui copil de grădiniță să scrie un referat despre schimbările climatice, când nu știe bine să-și lege șireturile. Și chiar dacă ar ști să scrie un eseu, mai important pentru el este acum să știe cum să-și lege strîns șiretul sau să-și tragă fermoarul la haină fără să-l blocheze la jumătate…
Clasa pregătitoare ar trebui să fie dedicată dezvoltării abilităților sociale, nu performanței academice.
Ce fac unii profesori? Se grăbesc să-i pună pe copii să citească cursiv, să scrie corect, să facă calcule, uneori chiar dincolo de ce prevede programa. Și apare întrebarea: de ce?
Care e motivul acestei presiuni de a „grăbi” învățarea unui copil de 6-7 ani? Poate că unii profesori simt că trebuie să demonstreze ceva… Cui? Părinților, celorlalți colegi din școală… iar rezultatul pare mai important decât să ții cont de nivelul de dezvoltare optimă a copilului.
Clasa pregătitoare ar trebui să fie anul în care copilul învață despre cum să colaboreze cu ceilalți, cum să respecte regulile jocului și cum să aștepte răbdător la rând. Temele pentru acasă nu fac parte din aceste lecții. În loc să pună presiune pe copii să învețe într-un mod formal, profesorii ar trebui să le permită să învețe prin joc și prin interacțiuni sociale.
Iar părinții… și ei ar trebui să înțeleagă că în clasa pregătitoare nu este vorba despre performanță academică, ci despre învățătura „soft” – dezvoltarea abilităților care îi vor ajuta pe copii pe termen lung.
Încurajați-i să se joace cu alți copii, să împartă, să aștepte și să comunice…
Scopul acestui an de școlaritate nu este să forțăm copiii să devină „mini-adulți” performanți, ci să le dăm spațiu pentru a învăța ce înseamnă să fie copil: să se joace, să respecte și să comunice.
prof. Maria Adriana Nichitean
