Doza de educaţie (DDE) – Mă tot întreb de ceva vreme de ce un anume tip de mesaje prinde atât de bine la viitorii votanți. Și nu mă refer la cei care iau de bun tot ce se vehiculează în mass-media pe principiul că omul care a ajuns pe ecranul unui televizor știe el ce zice, că de aia e la televizor. Nu mă refer nici la cei pentru care trecerea prin școală a fost precum plutirea gâștei pe apă și nici măcar la cei pentru care să-și țină agresivitatea în frâul slab al educației precare, era o mare provocare. Mă refer la oameni care și-au ros coatele pe băncile școlii, la oameni pașnici și gospodari, „cu scaun la cap” cum ar zice bunicul și nu… pe cap.

De ce oare mesajele acestea care au fărâmițat societatea au prins la atât de mulți, atât de diverși? Sunt convinsă că psihologia socială are deja ceva răspunsuri bazate pe studii științifice, dar cum „google academic” nu e de interes pentru mulți, aș îndrăzni eu o explicație mai pământeană.

Mă gândeam că a primat nevoia de schimbare. Culmea este că de cele mai multe ori oamenii sunt refractari la schimbare și încearcă să o ocolească pe cât mai mult posibil pentru că vine cu ceva nou, necunoscut. Și atunci este ceva diferit? Da… chiar este.

Pentru că de data aceasta cei care își doresc schimbarea, și-o doresc spre ceva cunoscut. Spre vremuri în care visam la Europa studiind Atlasele geografice, în care România avea holde bogate și reușea să acopere consumul tuturor locuitorilor care își cumpărau pânea cu porția, pe cartelă.
Așadar de data aceasta nevoia de schimbare a fost dublată de diminuarea fricii, pentru că te îndrepți spre ceva ce crezi că deja cunoști… pentru că a mai fost…

Și mă mai gândeam că explicația ar putea fi completată și de faptul că oamenii au nevoie de certitudine. Iubim certitudinile cu disperare… Iar dacă vine cineva, sigur pe el, și îți spune că sigur alții ne fură, că sigur grâul va crește mai înalt, că sigur corupții vor dispărea… cum să nu îmbrățișezi certitudinea?

Doar că… să ai certitudini în fiecare moment al vieții tale – dacă e să le dăm crezare multora – e semn că ai renunțat să gândești și-i lași pe alții să cugete în locul tău.

Eu una nu am avut niciodată încredere în politicienii care aveau certitudini cu privire la viitor, privind spre o funcție înaltă. Cum să fii sigur de ce vei reuși peste un an, când nu poți anticipa cu exactitate nici ziua de mâine?

E doar o întrebare la care putem reflecta, trăind certitudinea zilei de astăzi.

prof. Maria Adriana Nichitean