Doza de educaţie (DDE) – Ei bine, dragii mei, a început evaluarea dezvoltării copiilor născuți între 1 septembrie și 31 decembrie 2019, care nu au mers la grădiniță din motive care ar putea include… o boală, lipsa unei grădinițe aproape sau, cine știe, poate și o vacanță lungă prin alte colțuri ale lumii.
Așadar, specialiștii Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională vor face evaluări care să le dea certitudini părinților, că cei mici sunt pregătiți să facă pasul cel mare către școală. Și da, e vorba doar despre acești copii! Nu și cei care au frecventat grădinița, și în nici un caz cei care împlinesc vârsta începând cu prima zi a anului viitor, chiar dacă e un geniu în devenire sau pui de doctor.
Pentru unii părinți pare să fie mai mult decât tentantă graba de a-i duce pe copii la școală. Și asta pentru că știu deja tot alfabetul, mărcile de mașini și numără banii cu ușurință…
Doar că înainte de a-i da cu entuziasm titulatura de „școlar”, ar trebui să ne punem o întrebare importantă: este copilul pregătit emoțional?
Uneori, copiii chiar au dificultăți majore de a debuta în școlaritate, de a se integra într-o clasă. Și clar, nu mă refer aici la cunoștințe academice, ci la cele ce țin de sfera emoțiilor. Lucruri simple, pe care le privim poate cu mai puțină atenție, cum ar fi să-și aștepte rândul, să împartă jucării sau să facă față unui număr adesea prea mare de colegi.
Uneori, uităm că fiecare copil are ritmul propriu de dezvoltare. Și că, așa cum deja știți, fiecare copil are nevoile lui, unice și speciale. Da, unii copii pot să fie gata pentru școală la 6 ani, iar alții nu sunt pregătiți emoțional nici la 7.
Eu zic că nu este nici o rușine să recunoaștem că este posibil ca al nostru copil să nu fie pregătit pentru școală, chiar dacă la ceas de seară tocmai a citit „Luceafărul”. Pe de altă parte, nici să-ți dorești, doar așa… de drag, să-l mai ții în cuib vreo 2 ani, nu este sănătos. Așa că cel mai bine, pentru părinți cu drag în exces, cu emoții și incertitudini, soluția chiar este consultarea cu un specialist sau doamna educatoare, astfel încât boțul de aur al familiei să se adapteze la școlaritate fără stresuri inutile.
Școala nu e un maraton, ci un drum. Nicidecum atât de drept precum ni-l imaginăm. E despre pași mici, în care fiecare copil se dezvoltă în ritmul său, sprijinit de părinți suficient de inteligenți emoțional cât să-i împingă spre zbor, la timpul potrivit.
prof. Maria Adriana Nichitean
