Doza de educaţie (DDE) – Ei bine, luna februarie sau ,,Făurar” – cum i se spune în tradiția populară, stă sub semnul sentimentelor frumoase, marcate pe toate căile, de mai toată lumea. Unii o dată, alții cu repetiție.

Sărbătoarea a început pe 14 ale lunii, când cei mai tineri au sărbătorit dragostea în dreptul zilei de Valentine’s Day. Cei care au încercat să fenteze sărbătoarea cu scuza că sunt păstrători de tradiții și vor să o sărbătorească românește, s-ar putea să se fi ales cu un îndemn mai puțin academic, dar destul de vechi și el de ,,a plimba ursul”… în stil tradițional. Cred însă că e doar cazul celor mai tineri, pentru că ei sunt mai sensibili la sărbători de import și la dovezi de iubire ambalate. Sau poate n-ar trebui să generalizez…

Cine a trecut însă cu bine de prima jumătate a lunii și a ajuns pe 24 februarie alături de perechea din dotare, indiferent de vârstă și nivel al respectului pentru tradiții, nu mai are nici o scuză care să stea în picioare, în caz că a uitat să marcheze dragostea în vreun fel.

Pentru că Dragobetele, cel pe care-l sărbătorim în această zi, e neaoș românesc. Din vremuri trecute, când în această zi se legau frații și surorile de cruce, iar fetele alergau la ora prânzului prin sat, lăsându-se prinse și sărutate doar de băiatul pe care-l aveau drag. Bunicii spun că în acele timpuri de Dragobete nu se sacrificau animalele pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită ,,zăpada zânelor”, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. Bărbații nu le supărau pe femei în această zi și nici nu se certau cu ele, în caz că-și doreau să le meargă bine tot anul. În această zi, nu se cosea, nu se lucra la câmp și nici nu se făcea curățenie prea mare prin casă, în caz că-ți doreai ca tot ce urmează să fie cu spor.

De obiceiurile transmise din vechime ale acestei zile nu știu câți români au auzit. Așa că or fi mulți azi și cei care muncesc și cei care se ciondănesc nițel de dragul împăcării și cele ce preferă salonul de înfrumusețare în locul ,,zăpezii zânelor”.

Cu siguranță însă, cei care iubesc frumos, au făcut-o și ieri și alaltăieri și pe 14 februarie, așa cum o fac și astăzi. Chiar dacă azi pare mai românește decât în alte zile.

prof. Maria Adriana Nichitean