Am intrat aproape în weekend. Penultimul dinaintea marii întalniri cu Moș Crăciun. O întâlnire pe care sunt sigură că o așteptăm cu toții… chiar și nemărturisit. Căci cred că ne dorim cu toții ca Moșul să nu ne fi uitat, indiferent de vârstă… Chiar și aceia care de ani buni fac ce fac și se întâlnesc cu el mijlocindu-i venirea pentru mai micii familiei. Iar pe ei se uită tocmai pentru că nu mai sunt mici. Cred însă că pentru fiecare există un Moș Crăciun…
Și pentru că ne despart doar două weekend-uri, cum spuneam, de Crăciun, sunt convinsă că mulți dintre dumneavoastră v-ați făcut deja lista cumpărăturilor ce vor face posibil ca această sărbătoare să fie unică.
Când spun mulți care și-au făcut lista, mă gândesc că sunt cam tot pe atâția cei care nu au făcut-o. Și nu pentru că nu ar avea nevoie, pentru că nu ar avea timp sau pentru că nu le place să facă cumpărături. Ci pentru că nu au cu ce… Știu că e plin de campanii umanitare în perioada aceasta în mass-media. Și cred că nu-i rău. Căci acum suntem cu toții mai dispuși a dărui.
M-am gândit însă să vă reamintesc și eu despre a dărui, pentru că m-a sunat zilele trecute părinte unui fost elev. Care își dorea să dăruiască. Nu numai celor din propria familie. Ci și altora, care ar primi cu bucurie pentru că nu au. Mărturisesc că mi-a plăcut dorința, ce-i drept venită și din putință. Și m-am gândit că sunt mulți cei care ar avea nevoie de un dar de Crăciun. Atât de mulți încât ți-e greu să te oprești asupra unui caz. Căci dacă veți merge la Direcția de Asistență Socială din orașul în care locuiți, veți afla atât de multe povești despre nevoi… încât nu le veți putea cuprinde cu mintea. Și nici cu sufletul.
Mi-a plăcut gestul acesta nu numai pentru că e o dovadă de compasiune a unui adult față de nevoile altora. Ci pentru că poate fi un exemplu de compasiune. Și pentru adulții din preajmă, dar mai ales pentru copiii din preajmă. Căci copiii pot învăța cel mai bine compasiunea de la părinți. Pot învăța mai ușor să le pese dacă celor mari, pe care îi iubesc, le pasă.
Și mă gândesc că dacă cei mici de acum vor deveni adulții de mâine cărora le pasă mai mult de ceilalți, s-ar putea să avem șansa de a trăi într-o lume puțin mai bună. Așa cum ne-o dorim pe cea viitoare, a copiilor noștri.
Vă invit deci, pe final și pe dumneavoastră, consumatori ai educației în doze mici, să faceți loc pe lista din weekend-ul acesta – listă a treburilor ce merită a fi făcute și nu doar a lucrurilor ce e necesar a fi cumpărate – și puțină compasiune.
Pentru cei cărora le e dor, ca fiecăruia dintre noi, de Moș Crăciun, dar care au o șansă în minus de a-l întâlni.
prof. Maria Adriana Nichitean
