Doza de educaţie (DDE) – Nu-mi place deloc politica și, de cele mai mute ori, aleg conștient să nu mă bag în polemici pe această temă. Aleg să ascult, să reacționez prea puțin și doar uneori, când spiritele se încing prea mult, să intervin pentru a da răgaz combatanților să respire și poate să facă un pas înapoi. Căci pasul înapoi face bine la a privi spre ceilalți cu emoții mai echilibrate și a avea spațiu mai larg pentru perspectivă. Doar că în ultima vreme îmi dau seama că o astfel de alegere de a asculta, a mea și a altora ca mine, nu face bine societății.
Pentru că, așa cum se întâmplă de multe ori, cel care nu este combătut cu argumente, are convingerea că are dreptate în întregime. Pentru că dreptate oricum are fiecare, în felul lui, în bucățele mai mici sau mai mari…
Am tot încercat zilele astea să-mi explic care sunt motivele care ne-au adus în acest punct, civic privind și vorbind. Și mi-am dat seama că nici nu avea cum să se întâmple altfel, având în vedere că sistemul politic românesc ne-a oferit mult prea des politicieni inadecvați. Politicieni aroganți, lipsiți parcă de păsare, pe care nu-i mai înghițim pornind de la sintagma „e bun…a băgat și în buzunarul lui, dar a dat și la oameni”…
Politicienii le-au devenit românilor antipatici. Antipatici celor care trăiesc în România tradițională, cea așezată pe valori sănătoase, a bunicilor și părinților considerați adesea ca fiind deținători de mai multă înțelepciune. Antipatici celor care și-au dorit emancipare și au învățat și muncit în țară, dar și pe afară, de dimineața până seara pentru a le oferi cele de trebuință copiilor, adică celor considerați adesea ca fiind responsabili. Doar că deținătorii de înțelepciune și cei de responsabilitate, într-o antipatie generală, mai mult sau mai puțin conștient, par acum că dau de pământ, cu regulile, cu democrația, cu visul de libertate. Pare că antipatia a bătut în forță și înțelepciunea, și responsabilitatea, și frica.
Nutresc speranța că sărbătorile care se apropie, vor da răgaz și înțelepților și responsabililor să respire mai adânc, cât să aibă timp să-și regleze emoțiilor. Iar începutul de an să ne prindă nu copleșiți de ele, ci în echilibru, chiar și fragil, al unei națiuni mai raționale ce gândește și la astăzi, dar mai ales la mâine.
prof. Maria Adriana Nichitean
