Doza de educaţie (DDE) – Mă gândeam să facem astăzi un mic exercițiu de autoironie și să ne uităm cu un zâmbet în colțul gurii, chiar trist fiind, la situația educațională din România. La cea făcută la școală, dar mai ales la cea care dă mai apoi pe dinafară, în societate. Senzația mea privind în jur e că roadele din societate ale educației de la școală sunt la fel de bune ca Wi-Fi-ul în vagoanele trenurilor inter-regio…adică mai deloc.
Dacă, în urmă cu un deceniu, vorbeam despre analfabetismul funcțional la 42% dintre tinerii de 15 ani, după toate reformele… ne aflăm tot acolo. Exact ca un bătrânel care își caută ochelarii uitați pe frunte, dar refuză să recunoască faptul că a ajuns în stadiul „necesită reformă”. Iar produsul educației îl reprezintă adulții de astăzi, implicați social, prea mulți și prea ușor victime ale obscurantismului.
Și asta și pentru faptul că legile bazate pe „România Educată” par mai degrabă un joc de-a v-ați ascunselea cu realitatea. Degeaba încercăm să corectăm, dacă undeva pe drum tot uităm să chemăm și experții care chiar știu ce înseamnă educația. În schimb, vorbim de pseudoștiință și de o biserică care pare din ce în ce mai mult interesată mai degrabă de ocultism decât de învățătura creștină adevărată.
Iar despre politicieni… ce-ar mai fi de spus? Sunt produsul unei educații debusolate. România tradițională și cea emancipată au ajuns să se alieze cu „România bizară”. Asta pentru că, la un moment dat, manipularea a fost mai eficientă decât educația. Și uite așa, frica a bătut înțelepciunea și responsabilitatea, iar rezultatul este… o Românie care nu prea mai știe pe ce lume trăiește.
Dar hai să nu fim pesimiști! Dacă vrem un viitor mai luminos, zic că ar cam fi timpul să nu luăm de bun tot ce auzim din aceeași sursă, fie că e o rețea de socializare, un post TV, Radio sau radio-șanț.
Să încercăm să fim mai selectivi, să gândim critic și să nu ne pripim în acțiuni. Căci altfel, am putea rătăci drumul, tocmai pentru că România euroatlantică e la doar o azvârlitură de băț „România bizară”.
Și doar avem impresia că știm ce ne aduce viitorul.
prof. Maria Adriana Nichitean
