Doza de educaţie (DDE) – Există profesori care își termină ora când sună clopoțelul. Și există diriginții. Pentru ei, clopoțelul este doar începutul.
Se discută în această perioadă despre noua indemnizație pentru dirigenție: aproximativ 240 de lei net pe lună. În traducere mai puțin birocratică, cam cât costă patru pizza medii comandate acasă. Nu sună rău… până când te întrebi ce se cumpără, de fapt, cu acești bani.
Pentru că dirigintele nu înseamnă doar catalogul și ora de dirigenție. Înseamnă telefoane către părinți seara, mesaje în weekend, ședințe, situații tensionate între elevi, consiliere, mediere de conflicte, acte, rapoarte, excursii, activități extracurriculare, discuții individuale, sprijin pentru copiii aflați în dificultate și, uneori, liniștirea unei mame mai speriate decât propriul copil.
Dirigintele este primul care observă că un elev nu mai zâmbește. Că altul lipsește prea des. Că unul începe să fie exclus de colegi. Că în spatele unei note mici poate exista o problemă mare. Este omul care încearcă să țină împreună nu doar o clasă, ci o comunitate.
Paradoxul este că exact această muncă, cea mai puțin vizibilă și poate cea mai importantă, este și cea mai greu de cuantificat. Cum pui în bani o conversație care a împiedicat un abandon școlar? Cât valorează o intervenție care a prevenit un caz de bullying? Sau încrederea pe care un adolescent o are într-un adult atunci când simte că nu mai poate?
Nu, un profesor nu ar trebui să aleagă să fie diriginte doar pentru bani. Dar nici nu putem pretinde, la nesfârșit, ca responsabilitățile să crească, iar recunoașterea lor să rămână simbolică.
Iar aici este adevărata miză. Dacă dirigenția devine doar o povară administrativă, prost remunerată și insuficient apreciată, riscăm ca tot mai mulți profesori să spună simplu: „Mulțumesc, dar nu.”
Și atunci întrebarea nu va mai fi cât costă un diriginte. Întrebarea va fi cine va mai dori să fie acel adult care ține legătura dintre școală, familie și copil. Pentru că o clasă poate avea profesori la fiecare disciplină. Dar fără un diriginte implicat, riscă să nu mai aibă suflet.
prof. Maria Adriana Nichitean
