Într-o lume în care copiii sunt bombardați de ecrane, notificări și reacții rapide, există un joc vechi de peste o mie de ani care continuă să crească, discret și spectaculos: șahul. Nu face zgomot, nu are tribune pline ca fotbalul, dar formează minți puternice și caractere solide. Iar ceea ce se întâmplă la cluburi precum Gambit Rădăuți arată că șahul nu este doar un hobby, ci o investiție pe termen lung în dezvoltarea copiilor.
Într-o ediție recentă a emisiunii „Ora de sport”, realizată de Manuel Costache la Viva FM, profesorul Ciprian Costea a vorbit despre copiii care cresc sub ochii lui, de la 4-5 ani până la adolescenți care deja visează la titluri naționale. Dincolo de rezultate și cupe, povestea lor este, de fapt, despre formare.
Primul mare avantaj al șahului este dezvoltarea gândirii strategice. Pe tabla cu 64 de pătrate, nimic nu este întâmplător. Fiecare mutare are consecințe, fiecare decizie implică un plan. Copilul învață să gândească în perspectivă, să anticipeze, să analizeze variante. Nu reacționează impulsiv, ci cântărește. În timp, acest exercițiu mental devine reflex – la școală, în examene, în viață.
Apoi vine concentrarea. Într-o partidă de șah, distragerea atenției costă. Copiii învață să stea concentrați zeci de minute, uneori ore întregi. Această capacitate se transferă natural în sala de clasă. Nu întâmplător, mulți șahiști sunt elevi foarte buni. Șahul antrenează memoria, logica, capacitatea de rezolvare a problemelor și disciplina interioară.
Un alt câștig major este asumarea responsabilității. Pe tabla de șah nu poți da vina pe coleg, pe arbitru sau pe ghinion. Dacă ai pierdut, înveți să accepți și să înțelegi unde ai greșit. Dacă ai câștigat, știi că este meritul tău. Este o lecție dură, dar esențială pentru maturizare: ești responsabil pentru deciziile tale.
Șahul dezvoltă și inteligența emoțională. Așa cum spunea profesorul Costea, nu este suficient să ai un IQ ridicat. Trebuie să știi să gestionezi emoțiile, să controlezi frustrarea, să rămâi calm sub presiune. Un copil care pierde o partidă importantă și revine mai puternic la următoarea rundă învață, de fapt, reziliența. Iar reziliența este o abilitate esențială într-o societate competitivă.
Pe lângă toate acestea, șahul creează comunități. La competiții precum Cupa Prieteniei sau turneele organizate în județ, copiii socializează, leagă prietenii, călătoresc, descoperă alte orașe. Se întâlnesc cu adversari din alte județe, învață respectul față de oponent și fair-play-ul. Învață să strângă mâna înainte și după partidă, indiferent de rezultat.
Un fenomen interesant din ultimii ani este creșterea popularității șahului, alimentată inclusiv de seriale precum The Queen’s Gambit, care au readus acest joc în atenția publicului larg. Dar dincolo de modă, rămâne esența: șahul este un instrument educațional extraordinar.
Poate că nu toți copiii care joacă șah vor deveni maeștri internaționali. Dar vor deveni, cu siguranță, adulți mai echilibrați, mai organizați, mai capabili să ia decizii. Iar într-o societate în care impulsivitatea pare regula, șahul oferă exact opusul: răbdare, strategie, gândire pe termen lung.
Pe tabla de șah nu se câștigă doar partide. Se construiesc caractere.
Află mai multe despre rezultate de excepție, într-o discuție moderată de Manuel Costache, AICI.
