Doza de educație (DDE) – Subiectul de astăzi începe ca un quest într-un joc multiplayer dar, înainte să-ți dai seama, devine o problemă foarte reală. Europol a semnalat recent că anumite grupuri criminale — și, ocazional, actori statali cu intenții dubioase — încearcă să recruteze copii direct din chat-urile jocurilor online.
Știu, exact ce ne mai lipsea: după monștri, zombi și boss-ul final, acum avem și „recrutori”. Promit că nu e cazul să închidem consolele, să dezinstalăm aplicațiile sau să chemăm un preot să binecuvânteze routerul. E doar un semnal că ar fi bine să fim puțin mai atenți la cine mai poposește pe serverul copilului.
Totul începe banal: cineva intră în discuție, întreabă câte vieți mai ai, ce animal de companie preferi, dacă ți-a mers bine la test… exact lucruri pe care le întreabă orice prieten virtual. Numai că, la un moment dat, conversația se mută într-un chat privat și apar cereri ciudate, presiuni subtile, oferte de tipul „îți dau itemul ăsta tare dacă faci X”.
Copiii, în entuziasmul lor, nu realizează că terenul devine alunecos. Pentru ei e doar un joc. Pentru manipulatori, însă, e o tactică. Europol a documentat câteva zeci de cazuri — nu multe raportat la milioanele de copii care se joacă online, dar suficiente cât să aprindă un bec (dacă nu chiar două).
Important de reținut: problema nu e jocul. Nici internetul. Problema e când încrederea copilului se întâlnește cu intențiile greșite ale unui necunoscut care tastează impecabil „Good Game”.
De-a lungul timpului am învățat ceva simplu: dacă vrei ca un copil să fie în siguranță online, trebuie să fii măcar cu un pas în jocul lui. Nu trebuie să știi fiecare skin, hartă sau „event”. Dar e util să întrebi, din când în când, exact ca la școală: „Cu cine ai jucat azi?” „S-a lipit cineva nou de grup?”
Ton de conversație, nu de polițist undercover.
Și câteva reguli care chiar funcționează: Un străin rămâne un străin, chiar dacă are exact același avatar cool. Dacă o cerere îi ridică sprânceana — foarte bine! Atunci să ridice și mâna și să închidă chatul. Și, mai ales, copiii trebuie să știe că pot veni la noi fără teamă de predici, amenințări sau confiscări istorice.
Internetul este un loc minunat… cu condiția să nu-i dăm drumul pe modul „auto”.
Iar în jocurile copiilor noștri, uneori cel mai important rol al nostru e cel de suport moral. Nu de jucători — pentru că știm cu toții cine ar pierde primul.
prof. Maria Adriana Nichitean
