Doza de educaţie (DDE) – Am tot vorbit despre avantajele și dezavantajele tehnologiei pentru societatea în care trăim. Atât de mult încât fiecare dintre noi, cu mai multă sau mai puțină carte, am putea vorbi nelimitat pe acest subiect. Aș spune chiar că părinții au devenit experți în teoria răului adus în viața copiilor de folosirea îndelungată a gadgeturilor.
Cu toate astea sunt prea puțini cei care iau și ceva măsuri. Spun ,,Știu…”, dar ridică din umeri și-l lasă pe copil să-și continue vechile obiceiuri. E un soi de neputință asumată, împletită cu dorința de a-l vedea pe cel mic fericit și mulțumit astăzi, amânând pe mai târziu analiza posibilei nefericiri a acestuia în viitor. Pentru că ne dorim ca astăzi copilul să fie în siguranță cât noi lipsim de acasă. Iar siguranța este între cei patru pereți luminați de monitor.
Ne dorim ca astăzi copilul să fie mulțumit de ceea ce are, iar mulțumirea vine din proprietatea a cât mai multor gadgeturi, cât mai performante. Ne dorim ca astăzi copilul să se simtă învingător, iar victoria vine din cât mai multe înfrângeri ale adversarului din jocurile în rețea.
Calculatorul a devenit un soi de ,,babysitter” care suplinește și lipsa noastră de acasă, și lipsa discuțiilor despre bătăliile pe care le are de purtat de-a lungul vieții, și lipsa prietenilor din viața reală.
Doar că va veni un moment în care va trebui să dăm socoteală pentru această așezare a responsabilităților de părinte în dreptul gadgeturilor. Momentul acela când ne vom da seama că siguranța din fața calculatorului nu îl ajută nici să se descurce singur la școală sau pe stradă, nici să își facă prieteni, nici să obțină performanțe, nici să aibă răbdarea de a munci prelungit pentru a obține ceva ce-și dorește. E momentul acela în care ne dăm seama că babysitter-ul pe care l-am apreciat atât de mult, calculatorul, nu e deloc gratuit cum credeam. Că de fapt costă cât mare parte din viitorul copilului pe care îl iubim atât de mult.
Și s-ar putea ca momentul în care tragem linie și vedem care este de fapt factura de plată a obiceiurilor nesănătoase ale copilului pe care noi le-am întreținut, să vină prea târziu. Și să nu fim capabili să o plătim. Pentru că plata va sta în dreptul adolescentului sau tânărului crescut de acest ,,babysitter” care părea cândva ieftin…
prof. Maria Adriana Nichitean
