Doza de educaţie (DDE) – Pe 20 mai e Ziua Mondială a Albinelor. Le știți: harnice, ordonate, organizate impecabil, fără sindicate și fără tendința de a trage chiulul. Practic, visul oricărui manager.

Coincidență sau nu noi, românii, ne asemănăm nițel cu albinele. Potrivit Eurostat, suntem printre campionii Europei la numărul de ore muncite pe săptămână. Doar că – spre deosebire de albină – noi nu prea producem miere, ci mai degrabă… un zumzet obosit.

Din perspectivă psihologică, muncim mult din mai multe motive. Unii, pentru că vor să fie utili. Alții, ca să evite vinovăția de a sta. Alții pentru validare – sau, cum se zice pe scurt, „dacă nu muncesc mult, nu valorez destul”. Și, evident, mai e și presiunea socială: cine iese la 4 fără să se uite vinovat în jur, riscă să fie judecat de colegii rămași.

Dar ce face munca eficientă? Nu cantitatea, ci claritatea scopului, motivația internă, un pic de autonomie și – bonus! – sentimentul că ceea ce faci contează. Exact ce au albinele. Ele știu de ce zboară, unde zboară și ce lasă în urmă. Noi, uneori, nici nu știm de ce deschidem laptopul.

În educație, problema e aceeași: multă muncă, puțin timp, eficiență discutabilă. Profesorii, elevii, părinții – toți sunt ocupați, dar nu toți sunt productivi. Iar burnout-ul bate la ușă ca un inspector neanunțat.

Așa că, de Ziua Albinelor, n-ar strica să ne întrebăm: muncim pentru rezultate… sau muncim ca să nu părem leneși? Muncim eficient… sau doar ne mișcăm haotic, dar suntem ocupați?

Poate că soluția e să ne mai uităm din când în când la o albină. Nu zice nimic, nu-și bate capul cu motivaționale, dar lasă miere, nu power-point-uri.

Și poate, în loc să muncim mult ca albinele… ar trebui să muncim cu rost, ca ele. Cât mai multe zile pe an.

prof. Maria Adriana Nichitean