Doza de educaţie (DDE) – Pentru creștini ortodocși astăzi începe o săptămână aparte. Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Neagră e perioada în care se retrăiesc ultimele zile din viața pământească a Mântuitorului. E motivul pentru care postul devine mai aspru, iar slujbele care se țin în biserici au o semnificație aparte.

Probabil sunt mulți cei care au postit în toată perioada premergătoare Sărbătorii Învierii. Dar poate la fel de mulți sunt și cei care nu au făcut-o. Iar dacă în alți ani motivele erau legate de orele prea multe petrecute la serviciu, cu mese pe fugă și prea puțină putință de a controla ceea ce mâncăm, mă gândeam că anul acesta lucrurile ar putea sta diferit, măcar în această ultimă săptămână a Postului Mare. Că am putea găsi răbdare și autocontrol în a o face.

Pentru că se spune că e binevenit postul chiar și doar acum. Citeam undeva că Sfântul Ioan Gură de Aur ar fi spus că ,,bucuria lui Dumnezeu se revarsă și peste cel care a venit în ceasul al unsprezecelea ca și peste cel care a venit încă din ceasul întâi la Hristos.”

Pe de altă parte, sunt convinsă că e la fel de important nu doar ceea ce intră pe gură, ci și ceea ce iese pe gură. Știu că e o vorbă ce s-a spus de suficient de multe ori când vine vorba de post cât să fie subiect de glumă, dar eu chiar cred în ea. Pentru că mi s-a întâmplat de prea multe ori să văd oameni care merg săptămânal la biserică, oameni care se declară practicanți convinși și pioși, și care în ciuda mâncării de post pe care o consumă, să gândească, să vorbească sau să se comporte în feluri care nu au nimic în comun cu valorile promovate de credință.

Dar și în privința asta lucrurile pot sta diferit în acest an. Sunt mult mai puține persoanele cu care interacționăm, mai puține termenele limită, mai puține motivele de supărare, frustrare sau invidie. Nu au dispărut de tot, căci ar fi fost mult prea simplu. Important este să nu se fi adunat toate supărările și frustrările într-un singur șuvoi de revărsat doar pe membrii familiei.

Iar dacă s-a întâmplat totuși acest lucru, săptămâna aceasta ar cam fi rost de o pauză. Nu doar pentru că tradiția cere ca în aceste zile să păstrăm liniștea. Ci mai ales pentru că deși unii nu realizăm pe de-a-ntregul, chiar avem nevoie de ea și la exterior și în interior.

Pentru că Sărbătoarea Paștelui, care înseamnă mese pline pentru majoritatea, fie că au postit sau nu, fie că merg mai des sau mai rar la biserică, fie că se roagă zilnic sau doar atunci când le este greu, poate fi anul acesta mai mult pentru toți.

Precedată de o săptămână în liniște, cu mai puțină mâncare, în mai multă împăcare alături de cei cu care așteptăm venirea Luminii.

prof. Maria Adriana Nichitean