Am întâlnit în anii petrecuți în universul educației zeci sau chiar sute de profesori. Unii mai inspirați, mai pasionați, mai bine pregătiți din punct de vedere pedagogic sau din punct de vedere academic. Am avut șansa să întâlnesc și profesori care își doresc cu adevărat să schimbe lumea, prin felul în care educă frumos.

În ultima vreme întâlnesc un pic mai des profesori obosiți. Dar încă nu au dispărut cei care educă frumos, și atent, și cu răbdare, mai ales la clasele primare, unde e timp mai mult de petrecut alături de copii. Pentru profesorii aceștia, e doza de educație de astăzi. Pentru cei care cred că merită câteva secunde pe zi, să facă lucrurile altfel la școală. Câteva secunde pot fi o investiție în educație, prin creșterea stării de bine nu doar a copiilor, ci și cea personală.

Deci doar câteva secunde la început de zi… Așa cum spune o poveste frumoasă din online. O doamnă profesoară, în fiecare dimineață, îi întâmpină pe elevi la ușa clasei cu o șoaptă plină de afecțiune, o mică doză de încurajare care face minuni. Imaginați-vă scena: un copil care se pregătește să intre în clasă, poate un pic obosit sau stresat de ce urmează, iar doamna învățătoare se apleacă la nivelul lui și îi spune un compliment: „Ești grozav!”, „Am văzut cât de amabil ai fost ieri!” sau „Știu că vei face o treabă minunată la testul de azi”. Simplu, nu? Dar nu și pentru acești copii. Pentru ei, acele câteva secunde de atenție acordate fiecăruia în parte, sunt magice. Se simt văzuți, apreciați și, mai ales, încurajați să înfrunte ziua cu mai mult curaj.

Ar fi greu oare să facem investiția asta de timp și atenție la început de zi?… E o practică ce nu doar că ar reduce anxietatea copiilor, dar le-ar îmbunătăți și stima de sine. Este ca un fel de „multivitamine” pentru sufletul lor. Povestea online spune că acei copii care aveau probleme de comportament sau care nu vorbeau aproape deloc au început să se deschidă. Acasă, părinții au remarcat schimbări semnificative: copiii nu mai „fugeau” de școală, ba chiar abia așteptau să ajungă acolo.

Acum… să fiu sinceră…știu că nu toți profesorii sunt atât de inspirați și răbdători încât să-și facă din fiecare dimineață un mic ritual de iubire și încurajare, Știu și că este nevoie de timp, de realism care ne face să nu pretindem că fiecare zi în școală e perfectă dar… și de o inimă mare, gata să ofere dragoste într-o lume în care uneori, graba și stresul ne copleșesc.

Dar mai știu și că pentru ca educația de la școală să fie reală și eficientă, fiecare copil care intră în clasă ar trebui să simtă că e în locul potrivit, că este valoros și că poate reuși.

prof. Maria Adriana Nichitean