Deși perioada vacanțelor a trecut, azi m-am decis să vorbesc puțin despre turism. De fapt, despre turiști, cu accent pe turistul român. Și asta pentru că, în cazul în care nu știați, pe 27 septembrie se sărbătorește Ziua Internațională a Turismului. Și deoarece profilul fiecăruia, turist sau nu, se conturează cu educație, zic că nu e un subiect de discuție nepotrivit.
E greu de făcut un profil general valabil! Asta pentru că turistul român are trăsături ușor cameleonice. Se poate schimba în bine sau în mai puțin bine, în funcție de locație. Când este dincolo de granițele țării, turistul român pare a înțelege, cu mai multă ușurință, că ambalajele snack-ului mâncat în timpul plimbării se aruncă la coș. Când locația de vacanță este în țară, regula dispare. Iar turistul român se adaptează la mediul înconjurător și aruncă ambalajul sau mucul de țigară, e drept că mai puțin ostentaiv în ultima vreme, pe unde apucă.
Când e pe meleaguri străine, evită să vorbească răsunător la telefon, fie că e pe stradă, la plajă sau în vreun mijloc de transport. Deși nu riscă să fie ascultat și înțeles de vreun curios autohton. În schimb, când călătorește și vizitează cetăți și muzee din vremurile medievale românești, nu pare a fi deranjat de soneria telefonului dată pe volum maxim ce răsună. Și nici nu se jenează să fie cât mai vocal în discuția telefonică, în care povestește cum și-a rupt suspensia pe drumurile noastre perfect asfaltate.
Când e în afara țării, turistul român își procură din timp bilete pentru transportul în comun. Nu vrea să îngroașe rândurile celor ce au stricat deja în felurite moduri imaginea mioritică în străinătate. Dacă se nimerește, însă, să călătorească în țară cu autobuzul, uită să-și procure biletul. Iar dacă are și ghinionul de a da nas în nas cu un controlor, își dovedește creativitatea în găsirea de tot felul de scuze: nu era casă de bilete în stație, se grăbea să prindă autobuzul sau, pur și simplu, este turist și nu a știut de unde se cumpără biletul.
Pe de altă parte, turistul român pare a ține la etichetă indiferent de locație, mai mult decât alte nații ce călătoresc. Mă refer aici la îmbrăcăminte. Îl recunoști foarte repede, pentru că, indiferent de face turism afară sau în țară, ține la pantalonul din stofă sau pânză călcat la dungă sau la fusta lungă. E decent, ce mai! Fie că se cațără pe Pietrele Doamnei sau e în drum spre “all inclusive”.
Doar câteva tușe, alb-negru ale profilului turistului român. Ce pot fi motificate în timp, cu optimism. De ajutor pot fi și dozele de educație.
Leave a Reply