Sfârșit de săptămână, moment de tras linie, de bifat cele realizate și de trecut în listă următoare cele ce au rămas de făcut. Pentru cele realizate cu succes, motiv de laudă. Pentru că, nu-i așa, cele pe care le-am realizat cu efort și seriozitate sunt demne de a fi validate măcar printr-o vorbă bună.
Despre vorbe bune, mai exact despre laude, e vorba în această zi. E bine sau nu a fi făcute la adresa celor mai mici. Când, cum și cât e benefic a fi rostite? Sunt întrebări pe care poate ni le punem uneori, legat de educația pe care o dăm copiilor.
Pentru că unii spun că lauda poate fi sursă de motivație a acțiunilor viitoare sau dimpotrivă, motiv de automulțumire și considerare ca fiind suficient ceea ce s-a realizat. De fapt și în cazul laudei, ca și în multe altele din viață, e bine a păstra linia de mijloc. Lauda cu măsură, făcută atunci când s-a realizat ceva demn de ea.
Pentru că cei mici pot resimți lauda excesivă ca pe o presiune pusă asupra acțiunilor viitoare. Nu vor să dezamăgească, nu vor să strice imaginea ce par a și-o fi format adulții care-i laudă excesiv. Sau pot fi confuzi atunci când se simt ridicați în slăvi fără un motiv prea serios. Iar dacă sunt în permanență lăudați și încep a se obișnui cu asta ca o validare a oricărui lucru făcut, în lipsa laudei, nu vor ști dacă fac bine sau nu ceea ce fac.
Și-atunci, cum e mai bine de făcut? Lăudăm sau ne abținem? Lăudăm, desigur, atunci când acțiunile făcute o merită! Lăudăm acțiunile celui mic și nu persoana. Îi spunem cât de mult ne place felul în care a rezolvat o problemă și nu că este cel mai bun, frumos și deștept pentru că a găsit soluția. Lăudăm comportamentul, procesul prin care a realizat ceva și nu omul.
Când îndreptăm lauda către cel mic, aceasta va aduce un plus de stres asupra lui, dorința de a fi constant cel mai bun. Ceea ce este aproape imposibil. Când îndreptăm lauda către faptele sale, către efortul depus, copilul va fi motivat să se autodepășească și pe viitor, în încercarea de a fi mai bun astăzi decât ieri și nu cel mai bun dintre toți.
Carevasăzică, pe final de săptămână, în virtutea celor afirmate despre laudă, vă felicit pentru ce ați realizat din cele propuse, așa cum v-ați dorit, motiv serios de a privi cu optimism spre săptămâna viitoare. Care cu siguranță vă va aduce noi provocări.
Dar până atunci popas de weekend pentru încărcare de energie, optimism și curaj, de ce nu și educație. În doze adecvate!
prof. Maria Adriana Nichitean
