Drept să spun, nu mă dau în vânt după copiii care par a fi supradotați, deținând tot felul de cunoștințe din domenii dintre cele mai surprinzătoare pentru vârsta lor. Cel puțin nu pot să o fac în detrimentul copiilor dotați… cu o bună creștere. Genul acesta de copii este cel pe care l-aș strânge mai mult și puternic în brațe, gândind că deși nu este un mic om de știință, poate să învețe o grămadă de lucruri interesante dacă își dorește și dacă respectă ceea ce îl înconjoară, oameni și lucruri.
Mi-s foarte dragi toți copiii, dar parcă i-aș strânge mai tare în brațe pe cei crescuți în spiritul respectului. Care nu cred că toate li se cuvin, care nu cred că doar ei au răspunsurile potrivite la toate întrebările, care nu sunt mereu în concurență cu ceilalți, ci mai mult în concurență cu propria persoană. Îi strâng în brațe însă și pe ceilalți, pentru că știu că dacă sunt mai puțin respectuoși, nu e doar vina lor. Pentru că eu chiar cred cu tărie că cel puțin până la vârsta de 10 ani, familia este cea care pune amprenta cel mai pregnant pe comportamentul și atitudinea copilului în majoritatea situațiilor.
E drept acum că n-am întâlnit prea des părinți care să-și fi învățat copiii să fie prea puțin respectuoși cu ceilalți. Comportamentelor nepotrivite, părinții le găsesc mai greu sursa. Și totuși nu e chiar atât de greu… Pentru că nu este vorba despre ce a făcut părintele, dacă cel mic este mai puțin respectuos. Ci mai mult este despre ce nu a făcut.
Dacă nu a găsit timp să explice cât de mult poate face un ,,îmi pare rău”, cât de mult contează să permiți și celuilalt să-și spună părerea sau s-a lăsat impresionat fără a corecta, de rugămințile spuse pe un ton plângăcios, atunci responsabilul pentru lipsa celor șapte ani de acasă nu e prea departe. E chiar… acasă.
Spun unii că trăim într-o societate în care ,,legea junglei” te obligă să crești copii luptători, capabili să se impună în fața celorlalți, dacă își doresc succesul. Iar dovedirea propriei valori uneori depășește granițele bunului simț. Eu însă cred că e greșit. Chiar dacă mai anevoios și de lungă durată, drumul spre succes poate fi făcut mai frumos în respect pentru ceilalți. Și cu siguranță mai trainic.
Îndemnul meu pe ziua de astăzi este de a încerca în fiecare zi să clădim ceva în copiii noștri legat și de… respect. Pentru ceilalți și astfel și pentru ei. De ajutor și educația în doze.
prof. Maria Adriana Nichitean
