Cred că v-am mai spus – sau dacă nu v-am spus sigur v-ați dat seama – am și eu cont în spațiu virtual de socializare. Am prieteni, cunoștințe și uneori oameni din spațiul public, pe care nu îi cunosc personal și care își exprimă acordul cu cele postate prin bine-cunoscutul de acum deget mare, ce se ridică semeț.
Da, am cont și intru destul de des. Pentru a vedea ce mai fac ceilalți. Știu că ideal ar fi să-mi fac mai mult timp să-i sun sau să-i vizitez personal. Dar recunoașteți că 24 de ore pe zi sunt prea puține pentru astfel de demersuri. Pentru că sunt prieteni în celălalt colț de țară sau lume pe care nu i-aș putea vedea altfel. Drept urmare mă număr printre cei care afirmă utilitatea spațiului online de socializare, atâta vreme cât timpul petrecut aici e mult mai redus decât cel petrecut alături de cei pe care e posibil să-i întâlnești offline.
În ultima vreme însă am tot văzut teste diverse ce-ți pot spune ce fel de om ești, ce fel de mamă sau soție, cine îți este cel mai sincer prieten sau ce ai fost într-o viață anterioară. Trebuie să recunoașteți că sunt amuzante și cred că măcar o dată, pentru relaxare ați făcut și dumneavoastră unul, chiar dacă nu l-ați postat apoi și spre vederea celorlalți. Ei, da… și eu am făcut-o.
Bineînțeles atunci când mi s-a părut că se potrivește rezultatul de minune cu realitatea. Și unde mai pui că mă lăuda atât de frumos, cu obiectivism. Căci ,,analiza și potrivirea tuturor datelor era făcută de ceva sau cineva care nu mă cunoaște” dacă e să mă exprim așa cum a făcut-o mai zilele trecute o colegă mai în vârstă, fascinată de minunile Facebook-ului. Iar mie, de una singură, n-avea cum să-mi iasă o laudă atât de frumos ticluită.
Deci… Zeci de teste de tot felul care-ți spun ceva despre tine sau despre cei cu care te înconjori. Dorință firească, acesta de a ști ce gândesc ceilalți despre tine, ce și unde ai putea fi peste zece ani sau de a-ți fi reamintite și recunoscute calitățile.
Mă întrebam însă dacă răspunsurile pe care ni le dau aceste teste și faptul că ne dorim să le afișăm mai spune și altceva despre noi. Dacă nu cumva am ajuns să căutăm într-un loc nepotrivit, în spațiul virtual, confirmarea calităților sau defectelor noastre, chiar și din partea oamenilor care nu ne-am întâlnit niciodată. Iar dacă o facem, de ce o facem?
Când eram mică mă întrebam dacă astronauților le pace friptura de pui condensată într-o pastilă sau prăjitura transformată într-un hap cât o gămălie. Acum mă întreb… cu ce am ajuns în ultima vreme să ne hrănim trupul și sufletele. Și dacă n-ar fi mai bine totuși să-mi fac timp, dacă nu să ajung în celălalt capăt de țară să vorbesc cu o prietenă, măcar să ajung în celălalt capăt de oraș. Și să-mi spună ea ce mai crede despre ce i se întâmplă, despre ce mi se întâmplă, despre ce se petrece cu amândouă.
Și-mi spun că o doză de educație m-ar putea ajuta să găsesc un răspuns.
prof. Maria Adriana Nichitean
