full screen background image

Doza de educație – Sinele în balans…

E vacanță pentru mine, așa că-mi permit să mai deschid din când în când televizorul. Nu pe știri sau alte emisiuni de divertisment, pentru că am senzația că e pierdere de timp, ci pentru a urmări vreun serial preferat.

Aseară am revăzut un episod din filmul ce o are ca eroină, alături de prietenele ei, pe Carrie Bradshaw. Finalul, așa cum bine știu cei care urmăresc serialul, e cel în care se trag concluzii. General valabile, legate de oameni și fapte. Cel de aseară era despre relații. Relații cu prietenii, cu familia, cu colegii. Toate importante. Dar cea mai importantă, esențială pentru funcționarea normală a tuturor celorlalte, este relația cu tine însuți. Știm deja cei mai mulți că dacă ai o relație bună cu tine, poți relaționa optim cu toți ceilalți.

Și cum în lumea noastră e esențial să poți relaționa eficient cu cât mai mulți dintre cei care te înconjoară, firesc ar fi să fim preocupați de relația cu noi înșine. Sunt multe sfaturile pentru cei care simt că sunt în balans continuu între așteptările pe care le au de la ei și ceea ce reușesc să realizeze, indiferent de plan. Eu mă opresc doar la câteva sugestii, ce mi-au atras atenția, din partea specialiștilor. Pentru că e musai să recunosc că la fel multora, aș avea nevoie să le pun și eu în practică.

Totul pornește de la construirea respectului de sine. Căci dacă acesta este solid, echilibrul devine mult mai plauzibil. Ordinea nu e aleatorie, în cazul meu. Cred că, în primul rând ar fi necesar să nu-i lăsăm pe alții să ne traseze propriile limite. Cu toții avem rădăcini, dar și aripi cu care putem să facem ceea ce ne dorim. Bineînțeles, nu rupți de realitate. Căci uneori nu o putem schimba, oricât de multe eforturi am face. Iar dacă după o zi de eforturi, nu am reușit să obținem chiar ceea ce ne-am dorit, ar fi minunat dacă nu ne-am mai judeca atât de aspru, fiind mulțumiți chiar și cu puținul realizat.

Tot pentru creșterea respectului de sine, cred că mai mulți ar trebui să învățăm să spunem „nu”, celor ce nu ni le dorim în existență. Să renunțăm puțin la dorința de a-i mulțumi pe toți, uitând de noi înșine. A spune „nu” înseamnă, printre altele, a refuza să mai pretinzi că ești altceva decât știi tu că ești, a nu-i lăsa pe alții să-ți limiteze timpul pentru a face ceea ce îți place.

Și dacă reușești să ai o relație frumoasă cu tine, sigur vei profita din plin de zilele de vacanță. Indiferent dacă o petreci în umbra apartamentului în care locuiești sau la umbra umbrelei de pe marginea celei mai luxoase piscine. Și uite așa, sigur vei fi într-o relație continuă și cu educația. Fie că e în doze sau nu.

prof. Maria Adriana Nichitean

 

comments

comments