Doza de educaţie (DDE) – Zilele trecute am petrecut ore bune la o terasă alături de niște amici. Una dintre perechi, părinți de proaspăt absolvenți. Unul al clasei a VIII-a și unul al clasei a XII-a. Legat de emoțiile acestea la dublu, provocate de evaluările naționale ce se apropie, o altă amică de la masă spunea că poate e mai simplu așa. Scapi deodată de emoții și-ți tace capul pentru următorii ani. Slabă încurajare…
Eu chiar nu vreau să fiu în pielea lor. Căci îmi dau seama că emoțiile dublate pot fi destul de greu de gestionat. Și asta pentru că așa cum povestea mama încercată de emoții, cei doi băieți sunt total diferiți. Unul introvert, altul deschis și dispus să exprime tot ce-i trece prin suflet. Iar balansul acesta între temperamente diferite, încercate însă în egală măsură de emoții, nu-i chiar atât de simplu. Căci e important să insufli ambilor copii curaj, optimism, după nevoile diferite pe care le are fiecare.
Unii copii au nevoie să fii lângă ei, să le vorbești, să îi încurajezi, să îi întrebi, să exprime. Alții însă preferă liniștea. Cu siguranță însă fiecare copil, mai mare sau mai mic, mai dispus sau nu la comunicare, are nevoie să știe că părintele îl va susține, indiferent de rezultat. Iar susținerea aceasta poate fi exprimată și fără prea multe cuvinte. Printr-o privire, o îmbrățișare, cuvinte puține, dar blânde.
Așa că acum, când absolvenții familiei își dau măsura cunoștințelor, părintele e bine să fie atent. La cât de multe spune sau nu spune spre motivare, încurajare și emoții diluate. Iar dacă tot simțim nevoia unui discurs încurajator, să încercăm să-l evităm pe acela care începe cu „Mami oricum te iubește, dar….”.
Tot ce urmează după „dar” e mai puternic înzecit în mintea copilului decât ceea ce îl precede. Iar noi știm că iubirea părintelui față de copil e necondiționată. Doar că simțim uneori nevoia să arătăm ce părinte responsabil suntem exact după acest „dar”.
A fost timp suficient pentru a arăta copilului ce are de făcut pentru a se descurca la examene. Să muncească, să fie consecvent, să-i pese. Acum e timpul doar pentru cuvinte care să nu fie urmate de „dar…”. Susținere necondiționată, pentru emoții nemultiplicate.
Baftă la examene tuturor absolvenților și echilibru pentru lipsa lui „dar” tuturor părinților de absolvenți!
prof. Maria Adriana Nichitean
