Anul acesta ziua de 5 iunie e zi liberă pentru toți elevii și profesorii. În premieră, deși unii credeau că s-a mai întâmplat asta și înainte. E liberă începând din anul acesta pentru toți profesorii, deși doar unii dintre ei au făcut grevă anul trecut, obținând în contractul colectiv de muncă semnat în 2023, această prevedere.
E zi liberă doar în învățământ, sărbătorindu-se astfel Ziua Învățătorului. Pe 5 iunie, pentru că e ziua în care s-a născut Gheorghe Lazăr, cel considerat „fondatorul învățământului în limba națională în Țara Românească”, fiind autor a mai multor manuale, inginer practician, orator, moralist şi scriitor.
Astăzi însă… îi sărbătorim pe toți. Învățătorii care au fost și vor fi. Pentru că trebuie să recunoaștem că ceea ce se întâmplă în primii ani de școlaritate, contează parcă mai mult nițel decât ce se întâmplă în anii care urmează. Și asta pentru că în primii ani se construiesc și dragul de carte, și dragul de școală și modul de a învăța, și felul de a respecta pe cel care te învață.
Probabil sunt puțin subiectivă, dar chiar și dacă n-aș fi fost multă vreme învățătoare, cred că aș fi prețuit la fel munca învățătorilor. Pentru că sunt cei care au timp mai mult să construiască în sufletele și mințile celor din bănci. Pentru că sunt cei care cinci zile pe sătămână, câte patru ore pe zi, uneori mai mult decât o fac părinții în scurtul timp petrecut împreună cu copiii acasă, construiesc. Cărămidă cu cărămidă. Întâi în suflet, apoi în minte. Or fi și vreo câțiva care se pricep mai mult să dărâme, nu spun că nu e așa, dar cei mai mulți construisc. Pentru că au înțeles că sunt cei mai fericiți dintre profesori, pentru că primesc cel mai mult timp de petrecut alături de copii. Ore și zile în care au timp să vadă cum cresc toate semințele pe care le-au sădit, și udat, și îngrijit.
Chiar cred că astăzi fiecare poate să-și lase gândul să se îndrepte spre profesorul din primii ani de școală. Spre cel care a avut timp și a pus și pasiune în fiecare oră, care a și mustrat, dar a și încurajat. Spre cel care a știut nu doar să-ți predea. Spre cel care a știut și câți frați ai acasă, și dacă mama stă la serviciu până seara târziu.
Îți mai amintești numele învățătorului tău? Dacă da, înseamnă că știi despre ce vorbesc. Eu am avut trei doamne învățătoare. Așa au vrut vremurile de atunci. Mi-o amintesc cu drag pe doamna Mirela, tânără, cu drag pentru copii, pentru muzică și cu credință în educație. Numele celorlalte e drept, le-am uitat. Poate au avut mai puțin timp decât ea să construiască…
La mulți ani, dragi doamne învățătoare și dragi domni învățători! Cu recunoștință în dublu sens, pentru timpul primit și dăruit.
prof. Maria Adriana Nichitean
