Doza de educaţie (DDE) – Uite…mă întrebam dacă perioada ce tocmai a trecut, a sărbătorii Paștilor, a fost și timp să îți dăruiești ție însuți nu lucruri materiale, ci cele ce țin de stare, autoevaluare, autocalibrare…
O perioadă în care să privești mai mult spre tine, în care să nu mai încerci să corectezi imperfecțiunile pe care le tot duci cu tine peste an. Vedeți?! Am învățat de mici că nicăieri nu există oameni perfecți și că perfect e doar Dumnezeu. Că avem și lumină și întuneric în noi, că avem cu siguranță părți bune, dar că ele vin la pachet cu o sumedenie de părți rele. E un principiu cu care am crescut. Părinții și toți ceilalți care ne-au purtat de grijă, ne-au învățat de mici că merităm să fim iubiți, apreciați doar pentru ceea ce este bun în noi, iar de ceea ce e mai puțin bun trebuie repede-repejor să scăpăm.
Pentru că lumea din jur, pentru că propria familie nu poate tolera mai puțin bunul, mai puțin performantul. Iar mesajul acesta e atât de puternic, încât se cristalizează repede, înainte de a deveni adulți. Ne setăm de mici credința că toate părțile acestea, indezirabile și primitive, trebuie disciplinate. Iar dacă nu o facem, e semn că nu avem voință. E semn că ne lipsește capacitatea de autocontrol și disciplină…
E o etică a voinței, cu rădăcini adânci interne, care te critică și te îndeamnă să te privești cu lipsă de respect de sine ori de câte ori nu obții succesul. Care face ca pe interior să-ți răsune o voce ce încearcă să te motiveze, dar nu oricum. Ci prin umilire și prin multă respingere de sine. Doar că discursul acesta intern, ce te îndeamnă să renunți la părțile neapreciate din tine, nu face de cele mai multe ori decât să le crească lor puterea și rezistența. Și uite așa continui să te învârți în cercul imperfecțiunii vinovate, în care nu poți să fii pe placul tău, pentru că ai învățat de mic că nu ești pe placul celorlalți. Iar placul celorlalți, oricât de mult v-ați da de ceasul morții că nu e important pentru voi… este.
Zic însă că după perioada aceasta a Paștilor, e nițel timp să fim mai blânzi nu doar cu ceilalți, ci mai ales cu noi înșine. Să fim blânzi cu noi, cu toate imperfecțiunile care cu siguranță au un rost, că doar și pe ele Dumnezeu ni le-a dat, și să facem pace. Pe dinăuntru. Nu doar pe dinafară.
Pentru că e mai important înăuntrul, tocmai pentru că e condiție esențială pentru ceea ce se întâmplă în afară.
prof. Maria Adriana Nichitean
