Doza de educaţie (DDE) – Astăzi, în ziua a paisprezecea a lunii a treia calendaristice, se marchează Ziua Pi – Zi Internațională a Matematicii. Pare-se că Pi este una dintre cele mai fascinante constante matematice și asta pentru că în ciuda eforturilor considerabile depuse de matematicieni de-a lungul secolelor, nu există un model clar sau o regulă evidentă în cifrele lui. Și cum tot ce e imprevizibil, complex și de nerezolvat pune pe gânduri, Pi este un subiect de fascinație și de investigație continuă. În lumea matematicienilor, bineînțeles.
Căci mulți dintre cei din bănci de astăzi, nu doar că nu au auzit de anticul Arhimede, cel care a introdus simbolul grecesc, dar reușesc cu greu să rețină și primele două zecimale din infinitul pe care îl are valoarea lui. Și nu sunt singurele lucruri pe care le rețin cu greu elevii, la orele de matematică. Și sinceră să fiu nici nu știu dacă e de dorit mai mult să memoreze și-apoi să le recite sau să le înțeleagă și să știe de unde să le ia, ca mai apoi să le aplice…
De ce a devenit matematica un soi de cui al lui Pepelea? Răspunsurile pot fi atât de numeroase și diverse, pe cât de multe combinații se pot face din mulțimea de profesori de matematică existenți în sistem, și cea a elevilor existenți în bănci…
Dar uite că am să mă opresc, subiectiv e drept, la unul care e legat de ultima experiență pe care am trăit-o eu cu un profesor de matematică, director de școală. S-a nimerit să mă sune legat de o problemă ce ar fi putut fi rezolvată elegant și rapid prin înțelegerea ei. Doar că mi-a luat minute bune să înțeleg despre ce vorbește, și asta pentru că tonul răspicat îmi captase mai mult eforturile de înțelegere. După ce am reușit să mă recalibrez și să înțeleg, pentru a găsi mai apoi și soluții, am întrebat directorul cu care nu mă întâlnisem niciodată, dacă nu ar fi fost mai potrivit să folosească un ton mai așezat, având în vedere că nici nu avusesem șansa să ne privim încă în ochi. Răspunsul a fost că… e profesor de matematică. Mai rigid… și poate de asta și tonul a sunat așa…
Bineînțeles că m-am întrebat care o fi tonul pe care îl folosește la clasă, cu ăia micii, mucoșii și neștiutorii, dacă într-o conversație telefonică dintre doi adulți aflați pe aceeași poziție, l-a folosit pe acesta, care mi-a blocat înțelegerea problemei pentru secunde bune… Ce or fi înțelegând elevii din toată treaba asta cu aria și volumul cercului sau sferei, în care este implicat Pi, sărbătoritul de astăzi… Dacă să fii profesor de matematică te scuză de lipsa adaptabilității și dă sens rigidității… atunci am putea să mai adăugăm o explicație rezultatelor slabe ale elevilor…
Pe final urez tuturor profesorilor de matematică minunați, pe care am avut șansa să-i întâlnesc de-a lungul timpului, zile lungi și frumoase, în compania lui Pi și a elevilor pe care se străduie să-i învețe cu blândețe, flexibilitate și rigoare.
prof. Maria Adriana Nichitean
