Astăzi, dragilor, se marchează la nivel mondial Ziua Stomatologului. Nu mă aștept să mergeți să cumpărați vreun buchet de ghiocei și să faceți rând în fața cabinetului stomatologic, dar poate faceți o trecere în revistă a frecvenței ultimelor vizite pe care i le-ați făcut… Pentru că statisticile sunt destul de necruțătoare din nou, și în această privință, cu noi românii… Suntem pe penultimul loc la nivelul UE la numărul de vizite la stomatolog. Pare-se că doar unul din cinci români a fost anul trecut la stomatolog.
Acum explicația ar putea fi faptul că suntem binecuvântați în acest colț de rai al lumii cu o sănătate a dinților ieșită din comun, dar înclin să cred că de fapt ne lipsește cu desăvârșire multora acest obicei. De a merge la dentist preventiv, fără a avea deja falca umflată sau țiuitul în urechi din cauza durerilor. Și la fel de adevărat, ne mai lipsesc multora și banii necesari pentru un astfel de consult.
Motivele pot fi chiar mai numeroase, dar cred că din nou, ceea ce primează, rămâne educația. Cea din familie în principal. Pentru că dacă cel mic este obișnuit cu ritualul igienei dentare de la vârste fragede, dacă părinții îl duc în cabinet preventiv măcar o dată pe an, adult fiind va păstra în mare parte bunele obiceiuri.
Iar bunele obiceiuri se nasc și cresc încă dinainte de venirea „Zânei Măseluță”, cea care e darnică dacă îi lași dintele de lapte. Și deși în „Povestea dințișorului” copilul cheamă cioara să-i ia dintele de os și să-i aducă altul de oțel, am convingerea că nu este niciun părinte doritor să-și vadă copilul cu dinți de oțel la maturitate.
Cum?? Nu știți povestea în care fetița își aruncă dințișorul de lapte pe acoperiș, chemând cioara să i-l ia și să i-l ducă în locul magic unde cresc alți dinți „mai puternici, mai albi, mai frumoși pentru toată viața.”? Nu mă miră, pentru că suntem mulți, noi ăștia cărora părinții le-au legat dintele ce se clătina cu ață de clanța ușii, ca să îi scape de el pe neclipite… și care nu aveam știință de Zâna Măseluță ce lăsa cadouri sau bani sub pernă.
Poate și din cauza asta încă îl ocolim pe dentist… Cine știe…. Bine-ar fi însă să-i creștem pe cei mici mai cu prietenie față de stomatologi, decât am fost crescuți noi, și dacă nu îi ducem astăzi la ușa lor cu buchețelul și cu urările de rigoare, poate îi ducem mâine. Chiar și cu mâna goală, pentru dinți „mai puternici, mai albi, mai frumoși pentru toată viața.”…
