Doza de educaţie (DDE) – Mi se întâmplă rar să urmăresc jurnalele de știri la televizor. O fac mai degrabă în weekend, în timp ce mă învârt prin bucătărie cu diferite treburi casnice. Multe dintre știri îmi trec cu ușurință pe lângă urechi, pentru că s-au imunizat și ele, prin expunere repetată la știrile „șoc”.
Weekendul acesta, însă, mi-a atras atenția una dintre ele, pe care prezentatorul știrilor o cataloga ca prezentând un „eveniment inedit” petrecut la Iași.
Părinții unui tânăr l-au luat la bătaie pe traficantul de droguri care încerca să-i vândă 30 de grame de stupefiante sintetice, în schimbul a 2400 de lei. Nu… nu cifrele mi-au atras atenția. Ci faptul că părinții au fost cei care l-au luat la bătaie pentru ca mai apoi să îl dea pe mâna poliției. Se pare că tânărul era în proces de recuperare. Bineînțeles că în câteva fracțiuni de secundă mi-am imaginat zbaterile părinților care au decis să își asume rolul oamenilor în uniformă. Mă îndoiesc că a fost un flagrant organizat, dar cu siguranță a fost un „filaj”, făcut de părinți, filaj care chiar și mai puțin profi, a avut rezultatul pe care ei și l-au dorit. Ca în acea zi copilul lor, dependent de droguri, în proces de recuperare, să nu pună mâna pe otrava oferită.
Știm cu toții care sunt efectele drogurilor. Știm că e în creștere vertiginoasă consumul lor. Știm că există programe de prevenție, intervenție și de alte tipuri. Mai știm că e un fenomen greu de controlat și eradicat. Dar mai știm și că există rețele întregi de distribuitori, multe chiar în preajma școlilor, de care poliția știe dar nu intervine. Dacă întrebi de ce, invariabil se spune că e un plan bine pus la punct, în care se urmărește prinderea „capului ăl mare”, drept urmare peștișorii cei mici sunt lăsați să înoate în speranța că îi vor conduce spre șef. O fi o logică destul de solidă în algoritmul ăsta, dar mie mi-e greu să o accept. La fel cum le-a fost și părinților consumatorului din Iași.
Pentru că logica mea spune, simplist ce-i drept, că dacă nu există dealeri, drogurile nu mai sunt la fel de accesibile. Și consumul scade. Și-n logica mea, nu părintele trebuie să-l ia la bătaie și să-l ducă de urechi la poliție pe dealer, ci chiar lucrătorii în uniformă. Pe cât mai mulți, cât mai repede și cât mai la vedere. Și astfel poate, unii se vor gândi de două ori dacă să se apuce de distribuție sau nu.
O fi fenomenul acesta complex, împânzit, greu de gestionat, dar parcă poliția stă mai tot timpul pitită, așteptând mereu capul ăl mare, în timp ce cei mici împrăștie fără opreliști otravă copiilor…
Mă întrebam dacă s-ar putea schimba totuși strategia… până nu s-or transforma toți părinții în bătăuși, stricându-le pânda.
prof. Maria Adriana Nichitean
