Doza de educaţie (DDE) – De 8 ani, în fiecare 19 februarie, România sărbătorește Ziua Națională Constantin Brâncuși. Atât de multe se găsesc în calendar de marcat, în fiecare zi a săptămânii, încât ar putea trece ușor neobservată și această zi. Mă gândesc însă că la școală, vor fi măcar vreo doi profesori, care să le vorbească elevilor, preț de 5 minute, înainte de a începe ora, despre Brâncuși. Iar din zecile de elevi care îi ascultă, dacă va fi stârnită curiozitatea măcar a unuia dintre ei, tot va fi bine. Pentru că alegem în ultima vreme să vorbim peste tot, acasă, pe stradă, în emisiuni televizate și chiar la radio, despre toate nenorocirile din lume, lăsând deoparte lucrurile frumoase. Și asta în ciuda faptului că știm că fiecare subiect de discuție construiește liniște sau neliniște în cel care o ascultă sau construiește modele de urmat.
19 februarie, zi de început de săptămână. Zic să o începem cu dreptul, construind puțină știință despre lucruri frumoase și valoroase, puțină știință despre trecerea lui Brâncuși prin viață și artă.
Născut în 1876 în satul Hobița, județul Gorj, a devenit unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului al XX-lea. Cunoscut pentru lucrările sale iconice, precum “Coloana Infinitului”, “Sărutul” și “Masa Tăcerii”, Brâncuși a redefinit conceptele de formă, mișcare și simbolism în artă. Unul dintre aspectele fascinante ale operei sale este simplitatea aparentă și abstracția în care este înfășurat mesajul său profund. Adolescenții, care au nevoie mai mult decât ceilalți de repere, pot găsi în lucrările lui Brâncuși o invitație la explorarea sensurilor ascunse, de care mulți sunt la această vârstă pasionați, ceea ce ar putea fi foarte captivant și inspirațional. Asta dacă se găsește un adult care să le vorbească măcar astăzi despre el.
Și dacă îi pare potrivit, ar putea adăuga și povestea romanțată potrivit căreia Brâncuși, din dorința mare de a studia la Paris și posibilitatea financiară mică de a străbate drumul cu trenul, ar fi mers pe jos, timp de multe zile. E o poveste care nu ilustrează doar curajul și hotărârea lui Brâncuși, ci și determinarea sa de a-și urma pasiunea și de a-și transforma visul în realitate, indiferent de obstacolele întâlnite pe drum. Ar putea fi un exemplu inspirațional pentru toți cei care se confruntă cu provocări în viață și care își doresc să-și atingă obiectivele cu pasiune și perseverență, așa cum inspiraționale sunt din păcate pentru mulți și știrile care ne intoxică zilnic despre urât și rău și lipsit de valoare.
Așadar, de Ziua Națională Constantin Brâncuși, zic să vorbim nițel despre el, cu speranța că cineva care își caută drumul în viață acum, ar putea să se lase inspirat de spiritul marelui sculptor roman pentru viitor…
prof. Maria Adriana Nichitean