Doza de educație (DDE) – Nu ne-am calificat la campionatul mondial de fotbal de vreo 20 de ani și-un pic, dar până săptămâna trecută am stat cu sufletul la gură în speranța că vom câștiga finala cu intrarea în Schengen. Nu ne-a ieșit nici asta.
Chiar dacă nu mă pricep prea bine nici la politică nici la fotbal, ca român ce sunt, îmi permit să fac comentarii. De dragul discuției și de descărcat năduful. Ca să nu-mi cauzeze supărarea vreo cădere de calciu sau altele mai rele.
Păi cum să nu fiu supărată?! Că doar zilele astea să fii supărat pe Austria e chestiune de patriotism. De la vlădică la opincă toată lumea are ochii plini de lacrimi când privește spre Alpii austrieci, spre Târgul de Crăciun de la Viena, spre Palatul Schönnbrunn sau lebedele care plutesc nepăsătoare pe apa Dunării. Pe toate le-am tăiat de pe listă noi opinca, doar așa, să le facem în ciudă austriecilor și să le micșorăm PIB-ul. Păi puneam noi bănuț pe bănuț un an întreg ca să mergem o dată în viață la schi sau plimbare pe centrul Vienei și să le creștem economia… Gata! Le-am tăiat craca. Și nu doar noi, ci și vlădica. Autointitulatul rege al romilor, domnul Dorin Cioabă și-a mobilizat cunoscuții și-ntr-un mesaj nițel agramat a dat strigătul de luptă: „Vor fi numai pene de lebădă în toată Austria pentru ce au făcut României”.
Dacă nu suntem noi, românii uniți la greu cine mai este?! Cu toții ne-am amintit de vremurile de haiducie, iar dacă politicienii noștri nu au curajul să reacționeze, punem noi mână de la mână și avem ac de cojocul lor… Dar oare acul nostru nu o fi un pic cam mic, iar cojocul lor un pic cam mare?
Întreb și eu… căci am îndoieli că Austria resimte altfel decât ca pe o simplă șicană atitudinea românului de rând, oricât s-ar simți el în vremuri de genul acesta demn urmaș al lui Ștefan, mic la stat, mare la sfat și iute la mânie. Și e dovedit din istorie că iuțeala la mânie și sfatul lung la colț de mahala nu ajută.
Dar cine știe… poate atitudinea aceasta măcar le va da mai mult curaj politicienilor care ne reprezintă în forurile europene să ceară cu mai multă tărie drepturi egale cu ale celorlalte state membre. Iar la viitoarea negociere nu vor mai frământa căciula în mâni și sfredeli pământul cu privirea, ci își vor schimba strategia.
Nu caut vinovați în țară pentru acest eșec, dar nici în afara ei nu-i caut, cum ne îndeamnă domnul prim ministru, ci doar sper la mai multă demnitate și la căutarea unor reprezentanți mai abili ai românilor măcar peste granițe, căci cei dinăuntru clar nu oferă motive de mândrie și nu-mi stimulează patriotismul.
prof. Maria Adriana Nichitean
Citeşte şi: https://vivafm.ro/2022/12/09/doza-de-educatie-lectii-de-temelie/
