Pe repede înapoi (PRI) – Istoria națională a secolului trecut a consemnat destule momente inumane, iar astăzi ne referim la unul dintre ele.
Pe 6 decembrie 1949, regimul comunist proaspăt instaurat datorită influenței Uniunii Sovietice decidea începerea “Experimentului Pitești”.
Era vorba despre așa-zisa reeducare prin metode violente a deținuților politici proveniți din partidele interzise de regimul comunist.
Factorul de noutate era că nu numai gardienii foloseau tortura, ci și o parte a persoanelor încarcerate au fost atrase prin diverse modalități – în special prin reducerea pedepselor – să colaboreze pentru reeducarea deținuților, după cum precizau documentele cu circuit închis.
Practic, restricțiile severe, muncile umilitoare, tortura psihică și bătăile zilnice au dus la decesul a sute de opozanți ai regimului.
Aduși în imposibilitatea de a mai rezista în fața valului de violențe, unii deținuți și-au recunoscut păcate imaginare sau chiar s-au sinucis.
“Experimentul Pitești” a continuat timp de 3 ani, până în 1952, după moartea președintelui sovietic IOSIF STALIN, când liderul român GHEORGHE GHEORGHIU DEJ a decis întreruperea acestor practici abuzive.
A fost organizat atunci chiar un proces al torționarilor, 22 dintre ei fiind condamnați la moarte.
În încercarea de a abate atenția, regimul comunist a decretat că “Experimentul Pitești” a fost rezultatul infiltrării agenților americani și ai Gărzii de Fier în Securitate, cu scopul de a discredita organele legii din România.
Evident, o motivație hilară, care nu a fost crezută nici măcar de cei care au inițiat-o!
În anul 1977 închisoarea din Pitești a fost închisă definitiv, dar renumele ei nefericit va rămâne în istorie…
Bogdan Diaconiţa
