DDE (Doza de educaţie) – După afișarea rezultatelor finale la Examenul de Evaluare Națională de clasa a VIII-a am văzut atâtea clasamente ale școlilor din care fac parte absolvenții, de m-a luat durerea de cap. Clasament după media generală a tuturor elevilor, clasament după numărul de elevi care au obținut note între 9,50 și 10, clasament după numărul de elevi care au obținut 10 pe linie… și probabil că au mai fost și alte clasamente ale căror criterii mi-au scăpat mie. Avem un apetit deosebit pentru a face clasamente. Și nu de azi, de ieri…
N-am nimic împotriva obiceiului de a centraliza rezultatele și a trage niște concluzii. N-am nimic împotriva coronițelor sau a lucrurilor ce pot fi făcute pentru a stimula performanța individului. Am însă o grămadă de lucruri de zis despre acele clasamente făcute fără a ține seama de context sau a celor făcute de unii care întorc pe toate părțile criteriile, până găsesc unul care să-i aducă și pe ei mai în față.
Anul acesta efortul de a face clasamente mi s-a părut exact ca jocul acela de „spargere a gheții”, în care participanții se așază ordonat pe un rând, fără să comunice deloc între ei, fie în funcție de înălțime, fie în funcție de vârstă, fie în funcție de inițiala numelui.
O primă așezare în rând a școlilor a fost pe criteriul clasic, al mediei generale a rezultatelor elevilor din instituție. Ca-n fiecare an de ceva vreme, colegiile naționale cu clase de gimnaziu au fost primele în rând. Ar fi fost foarte trist dacă ar fi fost alta așezarea, căci se știe că în fiecare instituție dintre cele luate în discuție a finalizat a VIII-a doar câte o clasă. Clasă a V-a de elită ai zice, din elevi aleși. Aleși în urma unui examen al cunoștințelor și un altul al bunăvoinței părinților de a-i sprijini substanțial pe elevi în anii de gimnaziu.
Celelalte școli, cu două până la cinci clase de elevi, unii excepționali, alții cu cerințe educative speciale, cu părinți mai mult sau mai puțin preocupați de colaborarea cu școala, s-au așezat mergând mărunțel și cuminte în spatele colegiilor.
O altă așezare a școlilor a fost pe criteriul „cea care a obținut cele mai multe medii între 9,50 și 10”. De data aceasta colegiile naționale au schimbat locul cu fruntea în jos, cu școli gimnaziale chiar din afara reședinței de județ, intrând doar în top 10.
Dincolo de aceste așezări și reașezări care dau satisfacție unora și altora la nivel de management al școlii sau discuții de cartier între părinți… rămâne un singur criteriu general valabil. Cel al efortului elevului, părintelui, profesorului. Efort influențat de o sumedenie de variabile, ce-l fac greu de așezat în clasamentele de pe paginile de socializare, cotidiane tipărite sau shar-uite…
prof. Maria Adriana Nichitean
