PRI (Pe repede înapoi): 30 mai este data la care Spania devenea cel de-al 16 -lea membru al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.
Se întâmpla în anul 1982, atunci când NATO consemna a treia etapă de extindere.
La acel moment, organizația număra 15 membri, ultimul venit fiind Germania de Vest, cu 27 de ani înainte.
Aderarea Spaniei s-a realizat după un referendum popular, într-o perioadă de tulburări internaționale: o cursă accelerată a înarmărilor între cele două superputeri, Statele Unite și Uniunea Sovietică, izbucnirea războiul din Insulele Falkland între Marea Britanie și Argentina, ascensiunea Sindicatului Solidaritatea în Polonia și acte repetate de terorism în Europa.
“Spania va fi un membru loial și activ al Alianței și va contribui la aceasta cu tot impulsul unui popor care tocmai și-a recuperat libertățile și dorește să le păstreze în pacea și justiția comunității internaționale” declara, după aderare, premierul LEOPOLDO CALVO – SOTELO.
El se referea astfel voalat la conducerea anterioară a generalului FRANCISCO FRANCO, considerată un regim totalitar.
Apărut la scurt timp după încheierea celui de-al doilea război mondial, NATO a avut de la început un rol defensiv, de apărare comună a țărilor capitaliste din vestul Europei.
Ulterior, statele comuniste, sub coordonarea Uniunii Sovietice, au format o alianță relativ asemănătoare – Tratatul de la Varșovia.
Sediul general al NATO a fost stabilit la Bruxelles, de unde este coordonat mecanismul complex al alianței.
De remarcat că din conducerea NATO face parte, din 2019, și un român – MIRCEA GEOANĂ, pe postul de secretar general adjunct.
În prezent, NATO reunește 30 de țări din Europa și America de Nord ( printre care și România ), iar previziunile – mai ales în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei – sunt de aderare a unor noi state.
Bogdan Diaconiţa
Citeşte şi: https://vivafm.ro/2022/05/27/pri-inaugurare-canal-dunare-marea-neagra-1984/
