Pe 18 aprilie se marchează anual Ziua Internațională de Conservare a Monumentelor și a Siturilor.
De 36 de ani în țările civilizate, de mai puțin timp pe la noi, dacă e să privim spre perioada de dinainte de 1989.
Iar ziua aceasta este despre a atrage interesul publicului pentru protejarea patrimoniului arhitectural și despre conștientizarea importanței, dar și vulnerabilității patrimoniului monumentelor.
Mă întrebam dacă la orele de istorie de prin clasele de astăzi se vorbește suficient despre astfel de lucruri.
Dacă știu mai tinerii locuitori ai vechii cetăți a Sucevei despre existența unor astfel de monumente în orașul lor.
Dacă le-au vizitat vreodată, dacă au ținut suficiente ore de istorie în preajma unora, spre înțelegerea mai bună și conștientizarea mai profundă a valorii și vulnerabilității unor astfel de monumente, în spiritul zile de 18 aprilie.
Căci dacă ar ști mai multe, poate ar avea șansa la mai mult respect pentru toate ce țin de istorie.
Și nu s-ar mai cățăra pentru selfie-uri pe soclul unei statui abia restaurate, riscând să-l lase pe mărețul Ștefan al Moldovei cu un ciot în mână în locul sabiei, și nevoiți apoi să o arunce cu multă teamă și prea puțin respect, într-un tufiș.
Pentru că se vede clar că restaurarea acestei statui și a basoreliefului de pe soclul ei, deși au fost făcute recent, au avut un rezultat poate nu la fel de valoros, dar cu siguranță la fel de fragil ca monumentele istorice peste care au trecut sute de ani.
La cât de veche este așezarea Sucevei, având în vedere că a fost atestată documentar în urmă cu peste 630 de ani în vremea lui Petru al II-lea Mușat, domn al Moldovei, ai putea spera să întâlnești istoria la tot pasul.
Nu este chiar așa, căci multe ce aminteau de trecut au fost dărâmate de comuniști. Există însă în lista monumentelor istorice din județul Suceava, pe care am consultat-o online, destule cât să umple spațiul câtorva ore de istorie de ținut dincolo de pereții sălii de clasă.
Cele mai cunoscute sunt clădirea Colegiului Național ,,Ștefan cel Mare”, Biserica Armenească ,,Sfânta Cruce”, Gara Ițcani și cea din Burdujeni, Ansamblul Curtea Domnească, actualele clădiri ale Prefecturii și Consiliului Județean, ale Muzeul Bucovinei, vreo câteva biserici și bineînțeles mai cunoscuta și vizitată, Cetatea de Scaun a Sucevei.
Dar mai sunt și multe altele mai puțin cunoscute și demne de a fi vizitate.
Și mă gândesc că dacă am conecta istoria mai mult cu cele prezente, chiar și prin simpla desfășurare a orelor în preajma unui monument istoric, poate am avea mai puține știri legate de vandali care urcă pe socluri coborând istoria în tufiș.
prof. Maria Adriana Nichitean
https://vivafm.ro/2022/04/15/doza-de-educatie-si-mamele-obosesc/
