Ioniță Scipione Bădescu, junimist între anii 1867 și 1874, l-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Iași (unde și-a luat licența în litere și filozofie și a fost redactor la „Curierul de Iași”), apoi au fost colegi de redacție, alături de I.L. Caragiale și Ioan Slavici, la „Timpul”, în București. Din 1881, a fost revizor școlar în județele Neamț, Suceava, Botoșani și Dorohoi. În 1886 s-astabilit stabilește definitiv în Botoșani, unde s-a stins din viață în 1904. Iacob Negruzzi îi face următorul portret în Dicționarul „Junimii”: „Născut la Restolți (Transilvania) în mai 1847, frecventa «Junimea» între anii 1867-1874. În urma unei neplăcute întâmplări ce avu cu politica lui Gh. Lățescu, părăsi orașul Iași. Până la 1880 a fost colaborator la jurnalul «Presa» din București. În urmă la «Timpul». Îi plăcea mult vinul. Nu se temea de proverbul: «In vino veritas». Om ciudat în felul lui”. Oriunde s-a aflat, Ioniță Scipione Bădescu a avut o intensă activitate publicistică: la Iași, după ce activează la „Curierul de Iași”, întemeiază un ziar propriu – „Noul curier român” (1871); la București, este redactor la „Pressa”, „Trompeta Carpaților” și „Timpul”; la Botoșani, scoate „Curierul Botoșanilor” și „Curierul Român” (al cărui director este timp de optsprezece ani, din 2 martie 1886 până în 26 august 1904). A mai colaborat la o serie lungă de publicații, între care: „Albina” (Pesta); „Albina Carpaților” (Sibiu); „Amicul Familiei” (Gherla și Cluj); „Concordia” (Budapesta); „Fenice” (Oradea); „Foaia Societății pentru literatura și cultura română în Bucovina” (Cernăuți); „Glasul” (București) ș.a. Și-a început activitatea poetică fiind elev la liceul românesc din Beiuș. Primele texte – traduceri și poezii originale – le-a publicat în reviste din Pesta. În 1866, a publicat în „Familia” poezia Adio către Ardeal, iar în 1868, la Pesta, îi apare volumul Poesii originali, singura carte editată în timpul vieții, însumând „versuri scrise pe parcursul a patru ani” (Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900). În ce privește valoarea artistică a versurilor lui Ioniță Scipione Bădescu, Dan Mănucă face următoarea apreciere: „Aflat sub influența lui D. Bolintineanu, a preluat de la acesta numai elementele manieriste, pe care le-a degradat, inventând cuvinte, abuzând de neologisme greșit folosite și de diminutive. Volumul include și câteva poezii populare. A publicat versuri în «Curierul Român», cele mai multe de dragoste, superioare primelor încercări, dar menținându-se la un ton minor, prea îndatorat lui Eminescu”. Admirația față de Eminescu este sugerată nu doar de versuri, ci și de articolele pe care Scipione Bădescu le publică în „Curierul Român”. Bunăoară, în numărul din 21 aprilie 1887 al publicației botoșănene, acesta consemnează cu multă afecțiune aflarea lui Eminescu în orașul natal: „Poetul Eminescu este oaspetele urbei noastre, iată de ce ziarul nostru apare în cadru de sărbătoare. Cu trenul de ieri sosi iubitul amic, dulcele poet şi distinsul concetăţean între noi, spre a-şi vedea sora, şi-n acelaşi timp urbea sa natală, care este Botoşanii. Îndată ce se află de venirea sa, toţi amicii şi adoratorii săi se grăbiră a-l vedea, înconjurându-l de cea mai gingaşă şi mai sinceră afecţiune… Să salutăm dar, toţi, acest eveniment, c-un sincer, călduros şi patriotic: «Bine-ai venit între noi, între ai tăi, dulce şi nemuritor poet, cel mai ilustru fiu al cetăţii noastre!»” Ioniță Scipione Bădescu a fost și iniţiatorul unor campanii de ajutorare a lui Mihai Eminescu, ocupându-se de organizarea unui spectacol de caritate, dat de trupa Fanny Tardini și fraţii Vlădiceanu. În „Curierul Român” din 13 decembrie 1887, anunţa: „Se vor juca două comedii alese şi între acte Doamna Fanny va recita una, iar domnul A. Vlădiceanu va cânta două din poeziile ilustrului nostru poet. Teatrul va fi iluminat de gală, în onoarea poetului, care va sta de asemenea la această reprezentaţie”. Și articolul redacțional publicat la moartea lui Mihai Eminescu, în numărul din 20 iunie 1889 al „Curierului Român” este dovada unei atitudini pline de afecțiune și majoră prețuire față de poet: „Poetul Mihail Eminescu, marele cugetător al țării, cea mai măreață figură a literaturii noastre moderne, cel mai original din toți poeții noștri contemporani, care-a dat un nou farmec limbii românești, întrupând în forme cu totul noi genialele sale gândiri i simțiri, – nu mai este printre vii! /…/ Pentru țara de sus însă, pentru Botoșani mai ales, pierderea lui Eminescu este îndoit de-adâncă, îndoit resimțită, căci Eminescu era fiul cel mai mare al acestui colț de țară, era fiul cel mai ilustru al județului nostru, fiul cel mai scump al cetății noastre…” Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” TROMPETA RĂSUNĂ Trompetele răsună Prin munți și prin câmpii, Românii toți se-adună Cu sutele de mii… Un glas pe toți îi cheamă: e glasul neatârnării… Ei teamă n-au de nimeni: Trăiască Oastea Țării! Trompetele răsună Prin munți și prin câmpii, Românii toți se-adună Cu sutele de mii… Un gând pe toți îi duce: pe-a crucii sfântă lege Să jure și să strige: Trăiască-al Țării Rege! Trompetele răsună Prin munți și prin câmpii, Românii toți se-adună Cu sutele de mii… Un dor pe toți îi poartă: să-și vază iar moșia Unită, mare, mândră… Trăiască România! ARMATEI ROMÂNE (La intrarea ei triumfală în București, 8/20 octombrie 1878) Bravi copii ai României, veseli ați plecat, Ați plecat cu steagul țării mândru și curat, Și v-ați dus peste hotare pentru-n scump odor. Pentru-a țării neatârnare, pentru-al ei onor. Și tovarăș bun avut-ați dorul viu din sân: Ca să duceți lumii vestea neamului român. Iar al țării glas vă zise: „Mergeți, dragi copii, Și vă-ntoarceți cum vă duceți: mândri, mulți și vii!” Bravi copii ai României, bine v-ați bătut, V-ați bătut sub steagul țării… sfântul nostru scut. Și-ați învins, că la izbândă bunul Dumnezeu A deprins al țării paloș și pe Domnul său. V-ați bătut precum strămoșii se băteau ca lei, V-ați bătut ca Feți-Frumoșii din povești cu zmei; V-ați bătut, precum în lume nimeni s-a bătut, Și-a se bate cum Românul singur e făcut. Bravi copii ai României, mândri v-ați întors, V-ați întors cu steagul țării rupt……
Botosani – ȘTIRILE VIVA FM
Poeți contemporani cu Eminescu: Ioniță Scipione Bădescu, între poezie și publicistică
Articolul anteriorAparat nou de radiologie, la Spitalul Județean Piatra-Neamț
Articolul următorPoliția Locală Fălticeni atrage atenția asupra ocupării unor parcări de reşedință cu diferite obiecte
