Ionuț Bogdan Cărăușu: Copilăria

Copilăria Copilărie, julitura din genunchiul sufletului de care nu vreau să pot să mă vindec, Cu zilele lipsite de griji agățate de urechi ca cireșele furate din vecini, Copilărie în joacă și plescăitul mingii de cauciuc atunci când mușca din asfalt Sau din bujorii din obrajii noștri, Săruturi nevinovate furate de la fete șirete, Jocuri câștigate și pierdute cu aceeași confrați, Greșeli trecute de părinți în uitări fără regrete Și-o sinceră credință că toți suntem frați, Purtam cerul senin în ghiozdan, Desenat stângaci pe o coală pentru școală Și-n suflet o mână-ntinsă-n nesfârșire, Copilărie, întinde-ți mâna înc-o dată Să îmi ridici capul în nori…   Hristos a înviat! E despre acea perioadă a vieții în care suntem nemuritori. Când toate visele sunt adevărate și sunt doar la o bătaie de inimă distanță. Primăvară eternă a umanității, leagăn de puritate și inocență, copilăria ar trebui să fie sărbătorită în fiecare zi. Cu o infinitate de jocuri, cu prietenii trainice sau mai puțin trainice, cu vacanțe însorite sau îmbrăcate în albul zăpezii, cu parfumul îmbătător al fructelor mâncate direct din copac. Copilăria, vârsta de aur a sufletului omenesc. Serbăm, de la an la an, din ce în ce mai puțini copii în România. Și din păcate, sunt din ce în ce mai mulți copii săraci, care merg la culcare flămânzi și însetați de dragoste. Chiar și copiii mai norocoși, care au părinți și bunici, au suferit enorm în ultima perioadă, din cauza crizei provocate de pandemie. O criză care i-a afectat educațional și emoțional, dacă ținem cont de faptul că aproape un milion de copii români n-au avut acces la educație în ultimul an. În condițiile în care preocuparea statului român pentru tinerele generații – și implicit pentru viitorul României – este aproape nulă, pandemia de Covid-19 a adâncit și mai mult criza prin care tinerii români sunt nevoiți să treacă. Practic, riscăm să pierdem o generație întreagă din cauza dezinteresului și a ticăloșiei de care întreaga clasă politică românească a dat dovadă. Natalitatea este o altă problemă majoră și, în ciuda faptului că România a înregistrat în anul 2020 cel mai mic număr de născuţi-vii din 1930 până în prezent, vremelnicii conducători propun batjocoritor mărirea vârstei de pensionare. Ba mai mult, deși copiii reprezintă segmentul de populație care prezintă cele mai mici riscuri în cazul infectării cu virusul SARS-CoV-2, guvernul României ne propune maratoane de vaccinare tocmai de Ziua Copilului. Cât de cinic și de meschin să fii încât – sub pretextul combaterii răspândirii virusului – să expui vaccinării cu substanțe aflate încă în studiu clinic tocmai pe cei care ar trebui protejați cu orice preț? Nu copiii noștri ar trebui sacrificați (prin transformarea lor în cobai în cadrul unui experiment periculos și nenecesar) pentru siguranța și confortul nostru, ci noi, toți ceilalți ar trebui să ne sacrificăm pentru copii, pentru viitor. Și totuși, în ciuda acestor umbre pe care conducătorii noștri le aruncă asupra sufletului românesc, ființa românească izbucnește cu putere înspre orizonturi mai senine, tocmai prin copiii acestui popor. Copii care se nasc, cresc și se educă românește și creștinește. Copii care reprezintă bunul cel mai de preț pe care Dumnezeu ni l-a dat pe acest pământ. Să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să le dea celor care ne conduc – măcar în al doisprezecelea ceas –înțelepciunea de a vedea că vlăstarele noastre sunt șansa de a ne mântui căci „… a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu” (Mc. 10; 14). La mulți și binecuvântați ani tuturor copiilor! La mulți ani, copilărie!
Botosani – ȘTIRILE VIVA FM

comments

comments