1 din 10 copii se nasc prematur. Mulți dintre ei sunt adevărate miracole. Dacă ar fi să cunoaștem lungul drum de la naștere până la externare al unui prematur, am putea scrie romane. Mulți dintre ei sunt așa mici că nu respira la naștere. Uneori prima respirație este data de aparatul de ventilație, prima bătaie a inimii este data de metodele de reanimare și apoi ajung în terapie intensiva neonatala unde daca pătrunzi inițial zici că este o altă lume, o lume care nu credeai că există . Peste tot sunt incubatoare și dacă te apropii de ele ai să vezi fiinte mici, mici de tot cum nu credeai că există . Într-unul este un băiețel, el are 1100 de grame și doar 38 cm. El are degete mici, inimioara mica , dar are niste plămâni de uriaș, care au reușit să supravetuiasca 20 de zile de intubație și acum poate sa respire singur, ceea ce este o victorie imensă. Alături este o fetiță, ea are 1400 de grame. Mămică ei a mai pierdut 2 bebeluși născuți mici , atât de mici că nu au avut putrerea să lupte și presiunea este imensa pentru un copil așa de mic. Ea a respirat singura de la început , dar a doua zi a obosit și am crezut că am pierdut-o. A făcut un stop cardiac care a oprit inima ei micuță, din fericire a răspuns la manevrele de reanimare și acum deși un aparat respiră pentru ea, luptă și ea. Dacă ar fi să ne perindam printre toate incubatoarele fiecare ar spune povestea unui mic luptator sau luptătoare. Apoi sunt mamele, firave lângă incubatoarele uriașe, sperând la un miracol. Ele devin adevărate specialiste în neonatologie, învață despre gavaj, intubare, Cpap, crize de apnnee, primng,retinopatie, hemoragie intraventriculara. Știu totul despre puiul lor și fiecare pas, fiecare gram câștigat este o victorie. Și lângă ele suntem noi, personalul medical. Pentru noi, fiecare copil prematur nou ajuns în terapie intensivă devine copilul nostru. Și suferim și ne rugăm și plângem și murim un pic lângă fiecare. Și pe unii îi purtăm în minte și în gând o viață și daca peste anii ne întâlnim cu ei pe stradă trăim din nou orele, zilele în care nu ne-am putut desprinde de lângă incubatorul lui , unde am numărat fiecare respirație și fiecare bătaie de inimioara. Și câteodată nu mai putem , uneori plângem în drum spre casă sau oriunde, şi a doua zi o luăm de la capăt cu alte vieţi micuţe. Despre asta este astăzi, despre Ziua Internațională a Prematurului. Pentru că unul din 10 copii este prematur. Pentru că din cei 2114 de copii născuți la Maternitatea Botoșani, în primele 10 luni ale lui 2020, 210 au fost prematuri. Cel mai mic, un băiețel de numai 550 grame. 80% au avut detresă respiratorie necesitând metode de suport repirator de oxigen suplimentar la ventilație mecanică non-invazivă și invazivă. Cea mai lungă perioadă de ventilație mecanică – 30 zile, alternând ventilație convențională și cu frecavență înaltă. Și de aceea, pentru ca întreaga lume să cunoască, că oriunde în lume, un bebeluș mic luptă pentru viață, zeci de oameni s-au mobilizat să aprindă o luminiță în lupta cu viața. Comunitatea de mămici, Babywearing, Facefood Romania, Worktape Medical, Colectivul secției de Neonatologie au donat astfel încât în data de 17 Noiembrie la ora 17 fațada Secției de Obstretrică Ginecologie va fi luminată în violet, culoarea prematuritătii. Ne vom alătura unui trend internațional și ne va fi alături, luminate în violet, clădirea Colegiului Medicilor și Primăria Dorohoi. De asemenea, un grup voluntar de mămici din Flămânzi au croșetat căciulițe și botoșei dorind să ajute aceste mici suflețele. Tuturor le mulțumim!
Botosani – ȘTIRILE VIVA FM
FOTO | „A fi părintele unui prematur e ceva special. Până la urmă, Dumnezeu nu alege pe oricine să fie martorul unui … miracol!”
Articolul anteriorNoi restricții pentru ieșeni
Articolul următorKlaus Iohannis susține o conferință de presă la ora 18:00
