full screen background image

Doza de educaţie – Până la următorul colț

Când am zis și noi, sucevenii, că mai avem puțin până ajungem la capătul drumului cu starea de urgență, după colț a mai apărut unul. Așa că, noi, aleșii spre a sta în carantină, mai avem de parcurs un drum până la următoarea cotitură.

Ca să fim onești până la capăt, nu prea cred că erau mulți cei care credeau că nu vor beneficia de tratament special, prelungit. Așa că șocul nu ar trebui să fie chiar atât de mare… Știu, știu că toți tragem cu ochiul la suedezi, care în toată această perioadă au ieșit în oraș, în cafenele, prin parcuri, în ciuda amenințării cu noul coronavirus, culmea cu binecuvântarea autorităților. Știu că privim cu nițică invidie spre norvegiencele pe care nici mersul la coafor nu le ajută să egaleze șarmul moldovencelor.

Dar, dacă e să fim până la capăt realiști, ar trebui să vedem că, de fapt, nici nu există termen de comparație între Suedia și România. Pentru că acolo statul a dat libertate oamenilor de a se mișca pentru că a avut încredere că vor trata cu responsabilitate distanțarea socială. Iar cetățenii, la rândul lor, au creditat într-o majoritate covârșitoare statul, considerând că a luat cea mai bună decizie. Încredere susținută, ce-i drept, și de numărul de paturi suficiente la terapie intensivă. E vorba deci, în cazul suedezilor, de nițel mai multă educație și bani investiți în sănătate, decât la noi. Educație și la nivelul cetățeanului de rând, și la nivelul autorităților.

La noi, când vine vorba de încredere… lucrurile scârțâie rău de tot. Privim cu suspiciune orice decizie venită de la București, pentru că ne-am ars de prea multe ori. Respectăm legile, doar dacă ne paște vreo sancțiune.

Nu spun că nu sunt români care ar putea egala norvegienii în responsabilitate și chiar a-i depăși. Cu siguranță există. Doar că e de ajuns o mânuță de iresponsabili, de genul petrecăreților de la marginea pădurii, care să transmită boala unei mase mari de responsabili. Și culmea, nici pe cei lipsiți de responsabilitate n-ar trebui să-i judecăm prea aspru noi, ca societate. Pentru că, pentru a-i judeca aspru, ar trebui să plecăm de la premisa că sunt suficient de educați cât să înțeleagă cum stă treaba cu igiena, cu măsurile de protecție și cu izolarea. Dar nu sunt. Unii pentru că nu vor, alții pentru că nu au avut contextul necesar.

Deci, la suedezi oamenii circulă liber pentru că au suficientă educație cât să fie responsabili fără amenințarea repercusiunilor. După cum ați remarcat, n-am vorbit despre minusurile sucevenilor, ci ale românilor în general. Tocmai pentru că îmi rămâne încă un semn mare de întrebare dacă suntem noi, cei din nord, chiar atât de speciali față de restul conaționalilor noștri, exceptând derapajele de la început, din care cu siguranță am învățat cu toții…

Dacă totuși e vreo consolare pentru suceveni… și japonezilor li s-a prelungit starea de urgență. E drept, la ei pentru că au o populație îmbătrânită, căreia nu reușesc deocamdată să-i facă suficiente teste. La noi, pare să nu fie nici chiar acum suficiente teste sau paturi la terapie intensivă, ci doar vârstnici. Și indiferent de vârstă sau nivel de responsabilitate, nimeni nu-și dorește să ajungă la spital zilele acestea.

Așa că mai stăm nițel în casă. Cât? Cel puțin până la următorul colț… apoi om vedea ce mai apare.

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza