full screen background image

Doza de educaţie – Căutând lumină

Am citit povestea discipolului care, în căutarea iluminării de ceva vreme fiind, îi cere sfatul maestrului său. Înțeleptul, află că învățăcelul încă nu este autonom, ci se bazează mult pe părinții lui, dar cu toate acestea își dorește să găsească repede lumina. Așa că îl îndeamnă să privească 30 de secunde spre soare și apoi să-i povestească ce vede în jur. Orbit de lumina soarelui bineînțeles că tânărul nu a văzut nimic, riscând însă să-și rănească ochii privind prea semeț spre ea.

Mă gândeam că povestea asta cu tâlc e mai greu de descifrat de unii dintre adulți, profesori sau părinți și cu atât mai greu de înțeles de viitorii adulți. Și poate ar fi de ajutor spre comparație și varianta în care tânărul privește spre soare alături de părinți. Chiar așa! Dacă le-ar fi spus părinților și nu înțeleptului că-și dorește să vadă lumina, cum ar fi reacționat el oare? Probabil l-ar fi sfătuit să mijească ochii, i-ar fi dat o pereche de ochelari de protecție sau poate l-ar fi îndemnat să se mulțumească cu o lumină mai mică pentru o vreme, până va găsi adevărata iluminare.

Părinți fiind, ar fi bătătorit ca și până atunci drumul copilului, din teama de a nu se arde în dorința aceasta înaltă. Și probabil că tânărul ar fi privit spre soarele umbrit de ochelari, sesizând sau nu că e doar o iluzie a iluminării, dar fericit poate că și-a împlinit într-o formă oarecare visul. Sau… cine știe? Ar fi privit poate la iluzia aceasta nefericit.

Mă întrebam cum e mai bine de făcut? Să-ți protejezi și ajuți mereu puiul când se poticnește sau să-l lași să se rănească în căutarea împlinirii visurilor? Cât timp e bine să le stăm alături, cât de mult ajutor să le dăm? E clar că de unul singur e greu să pornească la drum și părintele e musai să-i stea alături o vreme. Dar trebuie să găsim momentul potrivit și curajul în noi când să-i lăsăm să zboare și singuri. Asta după ce au privit suficient de mult spre părmânt și au înțeles suficient de multe despre mers. Apoi să exerseze zborul. Altfel… nu vor găsi niciodată lumina. Și atunci vor fi veșnic nemulțumiți că nu o găsesc (căci lumina, fiind prea puternică, părinții o țin ascunsă) sau când o vor întâlni nu vor ști cum să o privească, rănindu-se și pierzând-o.

Tâlcuri… pentru părinți, profesori, copiii. De deslușit în doze de educație.

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza