E început de săptămână. Drept urmare, gândeam că putem pune umărul cu toții pentru a ne merge bine săptămâna întreagă. Cum? Punând chiar de astăzi o nouă cărămidă la temelia bunei învățări a elevilor familiei. Putem începe prin a încerca să aflăm în ce stil de învățare se încadrează, pentru a-l putea îndruma, mai apoi, spre câteva modalități de lucru ce i-ar fi de ajutor în acest proces.
Să o luăm metodic! Mai întâi încercăm să-l încadrăm într-un anume stil de învățare. Știm cu toții deja că deși nu există persoană care să asimileze informații doar printr-un singur simț, cu siguranță în cazul fiecăruia există un stil dominant.
Unii învață mai repede ceea ce văd. Sunt aceia care gândesc în imagini, drept urmare învață eficient după scheme și diagrame și sunt dispuși să își ia notițe, pentru că știu că îi ajută tot ceea ce scriu. Pe cât de ușor se descurcă la asimilarea a ceea ce este scris sau desenat, pe atât de complicat poate fi pentru ei să se descurce la o evaluare de tip ascultare/răspuns. Aceștia au nevoie de mai multă liniște decât ceilalți, atunci când învață. Ceea ce le-ar putea maximiza performanța este folosirea sublinierilor pe text, marcarea titlurilor sau a ceea ce este mai important sau chiar folosirea stikerelor.
Trecem la cei ce se încadrează în stilul auditiv. E limpede că le este mai ușor să asimileze informațiile transmise pe cale orală, ritmul fiind însă mai scăzut atunci când vine vorba să citească sau să scrie într-un timp limită. Sunt acei copii care repetă cu voce tare și ochii închiși atunci când învață. Iar dacă, la început, dumneavoastră le-ați citi cele ce trebuie învățate, pentru ca ei doar să reproducă, le-ar fi mult mai ușor. Pentru că sunt ascultători înnăscuți. Tocmai din acest motiv, le este mai ușor și să învețe în grup, ascultându-i pe ceilalți, să învețe ascultând materiale înregistrate sau făcând diferite asocieri între cuvinte.
Și ajungem la cel de al treilea stil. Cel care îmi pare cel mai des întâlnit la noua generație. Stilul kinestezic. Sunt copiii care nu pot sta locului pentru mult timp, care învață cu predilecție rezolvând probleme de viață, iau multe pauze în timp ce învață și au o atenție bună, dar de scurtă durată. Cu toate acestea, se descurcă foarte bine la rezolvarea testelor grilă, la completarea unor spații goale sau asimilarea definițiilor scurte. Dar cum nu totul în școala este pe sistemul grilă, pentru a-i ajuta e bine să-i îndrumăm să învețe pe bucăți mai mici, să studieze în grup, să folosească diverse cartonașe pentru a memora mai ușor și bineînțeles să învețe din fiecare experiență nouă în natură.
Recapitulăm! Trei stiluri de învățare: auditiv, vizual și kinestezic. Tot atâtea modalități de maximizare a performanței, prin adaptarea acțiunilor ce-i pot sprijini. Într-o clasă de 30 de elevi este aproape imposibil pentru un profesor să-și adapteze modul de lucru celor trei stiluri de învățare. Vă rămâne deci dumneavoastră, ca părinți, să-i ajutați mai mult acasă. Iar dacă nu știți cum să identificați stilul de învățare al elevilor familiei, aflați că profesorii știu și teoretic l-au identificat deja, în urma aplicării unui chestionar la început de an școlar. Iar dacă nici de la profesor nu primiți ajutor, apelați cu încredere la consilierul școlii care sigur va ști cum să vă îndrume. Apoi ajutați-l pe elev! Cel puțin în primii ani de școală. Atunci când e nevoie de sprijinul dumneavoastră necondiționat.
E greu, dar vă pot veni în ajutor și dozele de educație.
