full screen background image

22 iulie – Școli cu stele și margarete

Am tot zis și-am repetat că nu sunt adepta etichetărilor și a clasamentelor, atunci când vine vorba de oameni și în special de copii. Și asta pentru încă mai cred că nu e corect să reduci o persoană la o simplă etichetă, știind că natura umană, vrând-nevrând, este complexă și are toate șansele să poată mai mult, dacă nu pică în greșeala de a se conforma, reglându-și comportamentul și pe viitor în funcție de etichetare.

Când vine însă vorba despre lucruri, despre locații și servicii, mă întreb dacă treaba stă la fel. Pentru că mă las influențată, atunci când îmi aleg un hotel pentru concediu, de recenziile pe care le fac cei care au stat deja în el, pentru că în alegerea felului de mâncare într-un restaurant nou țin cont de recomandările date de ospătar. Deci etichetările, stelele și margaretele, își au rostul în astfel de situații. Chiar dacă sunt făcute tot de oameni, și până la urmă sunt tot despre oameni.

Mi-e însă neclar cum să mă poziționez în cazul clasamentelor de tot felul în privința rezultatelor evaluărilor din învățământul preuniversitar, la final de clasa a opta sau a douăsprezecea. Pentru că sunt atât de multe, realizate pe tot felul de criterii, încât m-au zăpăcit total. Cea mai bună promovabilitate a elevilor unei școli, cele mai mari medii fără a avea cea mai bună promovabilitate, cele mai mari medii ale școlilor cu absolvenți mulți, cele mai mici medii ale școlilor cu absolvenți puțini, profesori cu rezultatele cele mai bune la examen, fără a fi într-o școală cu rezultate de top… și tot așa.

Care o fi profesorul ai cărui elevi au obținut rezultatele cele mai bune? Care o fi cea mai bună școală gimnazială din județ? Care o fi cel mai bun liceu? Care o fi elevul cel mai bun dintre toți cei care au luat cu zece examenul?…

Veți spune că sunt întrebări inutile. Păi, atunci, nu sunt la fel de inutile și clasamentele? Margaretele, stelele și recenziiile în cazul școlilor nu sunt și ele inutile? Daca da, atunci ce contează?! Mă gândesc că ar putea conta competențele pe care le au absolvenții. Felul în care au dovedit că anul acesta au fost mai buni decât anul trecut. Competențe certificate de rezultatele foarte bune obținute în școală, apoi la examene și mai important dovedite în ceea ce fac mai departe.

Dar cine mai stă să facă etichetări și clasamente după ce nu mai aparții unei școli? Cine stă să-i mai așeze într-un clasament pe cei care dovedesc că le-a fost sau nu de ajutor școala, că le-au fost sau nu de ajutor notele, că le-au fost sau nu de ajutor cele învățate, sau puzderia de clasamentele?… Nimeni.

Și-atunci, prefer să rămân deoparte în problema aceasta a clasamentelor legate de școală. Și privesc doar spre efortul elevului care e mai bun astăzi decât ieri, îndrumat de profesorul cu pricepere mai mare astăzi decât ieri, spre consumarea consecventă a dozelor de educație.

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza