full screen background image

14 iunie – Creștere sau confort?

Zilele trecute, am asistat la discuția dintre două prietene. Prima o întreba pe cealaltă, care-și schimbase locul de muncă de puțin timp, de ce a făcut această schimbare. Mai mulți bani? Timp liber mai mult? Mai puține responsabilități? Pe măsură ce a primit răspunsul negativ la fiecare întrebare, nedumerirea primeia se adâncea, iar explicația legată de nevoia de schimbare nu a mulțumit-o deloc. Ascultându-le, mi-am dat seama cât de diferiți suntem noi, oamenii. Și cum capacitatea de a înțelege acțiunile celorlalți este strâns legată de felul în care acționăm noi înșine.

Nu poți înțelege nevoia de schimbare a celuilalt, decât dacă ai fost și tu încercat de aceeași nevoie, făcând abstracție de bani, de timp, și chiar de starea de confort actuală. Pentru că schimbarea făcută asta însemna de fapt: ieșirea din zona de confort.

Noi, oamenii, într-o majoritatea covârșitoare și firească, ne dorim să fim în permanență în zona de confort. E o dorință naturală, dar în același timp una care blochează evoluția. Dacă ți-e bine acolo unde ești, de ce să pleci?… Pentru că a rămâne acolo înseamnă să pierzi șansa de a crește. A crește trăind experiențe noi, cunoscând oameni noi de la care poți învăța alte lucruri. Rămâi neschimbat. Și asta pentru că ești convins că aceea este cea mai bună varianta a ta. Așa să fie?

Mă gândeam la un coleg care a scris mai multe cărți. Cu pasiune și drag. Se putea mulțumi cu o singură carte, bine scrisă și apreciată de ceilalți. Dar, dincolo de nopțile nedormite care l-au făcut să fie convins că nu va mai scrie o a doua, a luat-o de la capăt. Pentru că, dacă s-ar fi oprit după prima carte, ar fi însemnat să rămână pe loc, să nu mai experimenteze nimic nou legat de asta, să nu mai evolueze. La fel și cu invențiile, dacă stau bine să mă gândesc. Dacă toată lumea s-ar fi mulțumit cu abacul, ar mai fi existat astăzi calculatorul?

Toți vrem să ne simțim confortabil. Doar că dezvoltare personală de-a lungul vieții înseamnă ca după ce ai atins confortul, să ai puterea să ieși din el și apoi să lupți din nou pentru o nouă stare de confort.

Și mă mai gândeam că le oferim ca părinți copiilor toate cele necesare pentru a fi în zona de confort, deși suntem conștienți că doar dacă ies din ea, dacă se agită ei pentru a obține de unii singuri ceea ce le oferim noi de-a gata, i-am ajuta să crească mai repede și mai frumos.

Așa că am aprobat în cele din urmă schimbarea făcută de prietena mea, știind că ieșirea din zona de confort e de fapt un drum deschis spre o nouă astfel de zonă, însă un drum care o va ajuta să crească. Și-am privit și spre copilul din dotare, zicându-mi că, deși nu-i voi da eu de suficiente ori un brânci să iasă din zona de confort, cu siguranță îl voi aprecia atunci când va avea curajul să o facă.

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza