De curând, am fost prezentă la un festival-concurs pentru elevii din ciclul primar. Multă culoare, mult talent, multă bucurie și, bineînțeles, o căruță de emoții din partea tuturor celor prezenți. Și noi, jurații, am trăit emoțiile la maxim, conștienți de munca ce stă în spatele pregătirii fiecărui moment, indiferent de complexitatea lui.
M-a bucurat mult un moment în care cei mici, îmbrăcați în costume populare, au dansat și… au strigat. Cinci minute de dans însoțit de strigături puternice. Clar, învățarea dansului durase ceva timp, dar m-am gândit că memorarea strigăturilor durase și mai mult. Pentru că am văzut, de-a lungul timpului, cum puterea de memorare a elevilor a început să scadă din ce în ce mai mult. Am văzut cât de greu le este și cât de puțin dispuși sunt să memoreze o poezie. Și asta pentru că le lipsește exercițiul, pentru că uneori nu sunt ajutați suficient să înțeleagă necesitatea antrenării gândirii prin memorare.
La ce poate fi folositor să înveți pe de rost cuvinte scrise de altcineva? Exceptând momentele în care mama, în vizită la o prietenă, își pune puiul să recite frumos, ca demonstrație de inteligență și talent… sau cele în care profa de mate îți dă de memorat cuvânt cu cuvânt teorii lungi și stufoase…
Ei bine, chiar este folositor! Iar antrenarea memoriei ar trebui să fie un obicei de viață asumat și nicidecum o impunere a școlii. Dar pentru asta părinții sunt primii care e necesar să fie conștienți de importanța ei. Învățarea poeziilor în grădiniță, continuând apoi în școală, nu doar lărgește vocabularul! Specialiștii în psihologie afirmă că această activitate îi poate învăța mai mult pe copii despre răbdare, ordine, despre măsură, proporție și echilibru, simetrie și stare de spirit. Adică exact lucrurile la care ne plângem că sunt deficitare noile generații. Antrenarea memoriei, pe care, indiferent de vârstă, o folosim aproape în fiecare moment al vieții, poate reduce riscul mai târziu de boli degenerative de tipul bolii Alzheimer sau senilității la vârste înaintate. Memoria dezvoltă la copii o ușurință și îndemânare aparte în utilizarea limbajului, nu neapărat uzual.
Drept pentru care memorarea de diverse conținuturi în cazul celor mici chiar e vitală! Mai lungi sau mai scurte, strigături sau poeme, spre fala mamelor sau pentru o notă bună, dar în primul rând pentru sănătatea mintală.
Deci bine ar fi când doamna educatorare sau învățătoare îi dă celui mic de memorat acasă o poezie, să nu mai fie ca o pedeapsă pentru părintele care-i vine în ajutor. Ci motiv de a petrece timp împreună, învățând și antrenând un proces vital gândirii. Fără teamă de acumulare în exces de știință, ci cu speranță de mai multă putință.
