Eu, una, am ieșit la vot. Și nu că mi-a ar fi crăpat obrazul din cauza faptului că sucevenii au fost în topul absenților de la vot în prima jumătate a zilei de duminică, pentru că lucrurile s-au reglat pe înserate. Și nici din optimism excesiv în privința faptului că votul meu va face ca noii politicieni, care ne vor reprezenta la Bruxelles, vor fi mai eficienți. Ci pentru că, slavă cerului, trăiesc într-o țară în care democrația îmi permite măcar acest lucru. Să ies nestingherită la vot și să-mi exprim opțiunea, cu ceva speranță.
Acum, dacă mă întrebați pe mine, și mai bucuroasă și plină de speranță aș fi dacă s-ar putea aplica la noi ceva metode de corijare a prestației politicienilor împrumutate de dincolo de granițele Europei Unite. Din Asia, mai exact din Singapore. Despre care am citit de curând că a reușit să scape de corupție și infractori. Din funcții publice, bineînțeles, pentru că mă îndoiesc că a murit mama corupției în toate cotloanele și pe acolo.
Aș fi tare bucuroasă, dar am mari îndoieli că va funcționa vreodată ceea ce a funcționat în Singapore. Pentru că Lee Kuan Yew, cel despre care se spune că a transformat Singapore, dintr-un ținut sărac de pescari, în una dintre cele mai dezvoltate țări din întreaga lume, le-a cerut compatrioților săi doritori de a învinge corupția să ia în calcul faptul că acest lucru este posibil doar dacă sunt dispuși să-și trimită la închisoare prietenii și rudele. Cam greu de crezut că românul ar accepta o astfel de idee… Căci încă mai recităm versurile “Mioriței” în care ciobanul, căruia îi puseseră gând rău prietenii infractori, e mai dispus să-și cânte cu foc din fluierul de soc supărarea, decât să reacționeze în vreun fel….
În Singapore există și acum bătaia cu bețe. Cică există și în supermarketuri de cumpărat bețe de pedepsit de la mic la mare, de la votat la alegător prezent sau viitor…. Noi încă suntem în etapa în care experimentăm disciplinarea pozitivă, chiar dacă nu dă roade în multe cazuri. Încă tolerăm politicieni care își așteaptă cu teamă bătaia cu bețe doar de la președinții de partid, căci de votanți nu se sinchisesc. Pentru că aplicatorii de ștampile pe buletinele de vot au bețele rupte de multă vreme sau și le-au lăsat dincolo de bariera de care ca să treacă spre zona unui miting, e musai să știe parola.
Nu sunt nicidecum adepta violenței și nici a folosirii bețelor spre îndreptare. Dar mă gândesc că politicienii nostri sunt prea bătrâni pentru a-i mai schimba cu binișorul. Și-ar fi nevoie măcar de mai multe legi, bine ticluite și bine aplicate, pentru a se schimba ceva. Căci legile în cazul celor mari, ca și regulile în cazul celor mici, ar trebui făcute trebui făcute să securizeze. Precum o făceau gardurile de nuiele în cazul gospodăriilor bunicilor noştri. Și tot la nuiele am ajuns…
