Am urmărit pe Faceboook ceva vreme dorința școlilor de a-și mări numărul de cărți din bibliotecă. Profesori și chiar elevi, în cadrul unui concurs organizat de un brand foarte cunoscut de alimente pentru copii, au votat și i-au îndemnat și pe ceilalți să o facă. La final, 15 școli din întreaga țară cu cel mai mare număr de voturi, și-au mărit consistent numărul de cărți din bibliotecă. Nici una nu este din Suceava, Botoșani sau Iași. Deși ar fi și pe la noi școli cu număr mare de elevi, dublat de numărul părinților lor și apoi multiplicat de numărul prietenilor. Tradus în voturi zilnice, cred că ar fi putut să însemne un loc printre cele 15 școli câștigătoare. Dar cum concursul s-a derulat în mediul online, o fi de vină faptul că sunt mai puțini moldoveni sau bucovineni care se implică în astfel de concursuri, ocupați fiind cu păstrarea tradițiilor offline.
În anul cărții în România, programul ,,România citește” îmi pare deocamdată o filă ruptă dintr-o carte, care e purtată de vânt în toate direcțiile, dar nimeni nu întinde mâna să o prindă și să-i citească rândurile. Cei 42% dintre români, care declarau în 2017 că nu citesc nici măcar o carte pe an mi se par un grup la fel de compact și îndărătnic. Iar procentul se suprapune aproape milimetric cu cel al românilor analfabeți funcționali. Mai trist îmi este că am convingerea că mare parte dintre ei sunt tineri. Pentru că vorbeam chiar zilele trecute cu unul, puțin trecut de 25 de ani, care îmi mărturisea senin că nu a citit niciodată o carte. Recunosc că m-a strâns nițel în spate afirmația, gândind că generația fiului meu, care citește doar lecturile obligatorii de la școală, în puțină vreme va uita cartea printr-un ungher trist.
S-ar putea însă chiar aici să fie posibila cheie a dezlegării plăcerii de a citi a noilor generații, care gândesc și acționează uneori opus parcă tuturor normelor și valorilor celor mai vârstnici. În loc să le punem cartea cu lectura obligatorie în mână sau să-i închidem în bibliotecă, așa cum stăteam noi cu multă plăcere, să le creem spațiul și timpul în care să-i facem să se simtă utili… citind. Spații mai puțin formale… în stațiile de autobuz, în parc, la Mall… Tinerii să le citească celor mai mici. Să se simtă utili celorlalți. Pentru că dorința de utilitate și de valorizare există puternic aproape în fiecare tânăr. Deci să citească dacă nu pentru ei, pentru ceilalți.
Doar o idee… luată nu de prin cărți cei drept, ci privind mai mult spre tineri și copii, posibili analfabeți funcționali sau… viitori iubitori de lectură.
