full screen background image

17 aprilie – Școală… altfel

În multe dintre școlile sucevene este în toi acum săptămâna de “Școala Altfel”. Cu siguranță, cei care calcă des prin curtea școlii știu ce înseamnă această perioadă sau ce ar trebui să însemne: activități desfășurate sub îndrumarea profesorilor, fără presiunea notelor sau a clopoțelului. Prin care se dorește ca elevii să afle mai multe, pentru a deveni mai buni, dacă e să parafrazez cea de a doua denumire a acestei perioade.

Toți elevii au așteaptat cu nerăbdare această săptămână. Și chiar dacă e tot despre a ști prin a învăța, nimeni nu dă înapoi de la învățătură. (Așa cum se întâmplă în multe cazuri în restul săptămânilor de școală.) Chiar și cei mai puțin conștiincioși dintre elevi sunt punctuali și foarte implicați. Deci se poate face educație, se poate învăța la școală și cu drag.

De ce, însă, acest contrast? De ce nu se întâmplă la fel și în restul anului? Poate pentru faptul că acum mulți profesori uită pentru cinci zile să stea la înălțimea catedrei și se amestecă printre copii, lăsându-i să descopere de multe ori singuri cunoștințele noi. Și se întâmplă asta pentru că nu mai sunt încorsetați de o programă stufoasă și rigidă. Iar elevii au mai mult curaj în lipsa catalogului.

Să nu credeți însă că toți profesorii sunt atât de bucuroși ca și elevii în această perioadă. Pentru unii este un motiv de stres suplimentar.
Pe de o parte, pentru că unora le place drumul trasat de programă și manual și nu mai e nevoie, astfel, să imagineze altul. Și e mai greu să ieși din confortul cu care te-ai obișnuit în zeci de ani la catedră.

Pe de altă parte, pentru că elevii sunt mult mai energici și greu de stăpânit când ies dincolo de pereții sălilor de clasă. Unde mai pui și teancul de hârtii ce trebuie întocmite pentru a dovedi că s-au făcut în această săptămână toate cele propuse… “altfel”.

Pentru părinți, “Școala Altfel” e în două feluri. Motiv de bucurie, pentru că nu mai au de stat cu gura pe elevii familiei pentru a-și face temele. Motiv de neliniște, pentru că orice activitate “altfel”, mai ales dacă nu e în școală, presupune investiții suplimentare.

Dar nimeni nu se dă, în cele din urmă, înapoi de la a învăța, a educa sau a sprijini “educația altfel”, pentru că e rost de a ști mai multe și a fi mai buni, pentru cei mici.

Mă întrebam însă dacă n-ar fi bine să fie mai multă “școală altfel”, nu doar o săptămână pe an. Pentru a vedea mai des elevi nerăbdători de a merge la școală și a învăța pentru a fi mai buni. Pentru asta însă ar trebui făcute ceva mici schimbări, în punctele esențiale, de sus de la minister, ar zice unii. Cred însă că, de fapt, e nevoie de ceva schimbări – tot în puncte esențiale – mai jos: în mentalitatea și stilul de lucru al unora dintre profesori.

Închei, sperând la cât mai multe săptămâni în an în care școala să fie altfel, pentru binele tuturor.

comments

comments




Notă de informare privind protecţia datelor personale

Acceseaza