A fost o avalanșă de știri în ultima vreme, în România, legate de medici falși. A fost nevoie s-o dea în bară unul venit de pe meleaguri mai calde, ca să se deschidă ochii multora în privința altor practicanți, la fel de puțini inițiați în domeniu, de pe la noi. Efectul de domino a fost suprinzător. Aproape zilnic, timp de o săptămână, în toate colțurile țării se mai ivea un caz… Ca ciupercile după ploaie.
M-am întrebat atunci ce-l poate îndemna pe un om să se dea drept medic, atunci când nu are pregătirea necesară. Îți trebuie puțin mai multă nepăsare decât media, ca să faci ceva care poate pune în pericol viața semenilor tăi. Chiar dacă, prin reducere la absurd, ai acumula ceva abilități stând pe lângă un profesionist și străduindu-te să înveți de la el, chiar dacă îți pare că ești talentat și ai ceva de spus în domeniu, chiar dacă afirmi că ești mânat de cele mai bune intenții și nu de cele materiale. Pe lângă toate astea, îți trebuie și o doză foarte importantă de curaj și inconștiență.
Pe de altă parte, am urmărit un documentar, zilele trecute, despre industria farmaceutică și colaborarea pe care o are cu medicii, peste tot în lume. O colaborare care nu pare a fi în beneficiul celor bolnavi. Un reporter cu camera ascunsă, vrând să intre într-un spital, să stea de vorbă cu un medic despre această situație, a fost oprit la intrare. Iar cea care îl oprise i-a spus pe șleau că dacă toți medicii ar recomnda cele de trebuință însănătoșirii rapide și pe termen lung, s-ar goli spitalele. Și ar scădea vertiginos obiectul muncii medicilor. Nu cred în teorii ale conspirației, dar această afirmație m-a făcut să cred că unii medici chiar își privesc pacienții ca pe niște obiecte… ale muncii lor.
Și când mă gândesc că de mică mi s-a părut profesia de medic mai presus decât multe altele. Ca și cea de profesor. Atunci când te decizi să o practici, o faci conștient că iei în mâinile tale destinele unor oameni. Viitorul lor. E practic o prelungire a muncii care a dus la creația lui. Și-atunci ar trebui să fie strop de sfințenie în fiecare practicant al acestei meserii. Și multă, multă responsabilitate.
Se poate însă să greșesc. Să fiu perfecționistă în această problemă, într-o lume în care afirmăm mereu că nu există perfecțiune. Și în care unii, nici măcar nu-și propun să tindă spre ea.
